Altfel, cum să fie?
Dedicate oamenilor şi gândite spre binele pacienţilor.
Se investeşte, dar nu neapărat mult, astfel încât oamenii să se refacă mai repede după operaţii, și să fie externaţi mai repede.
De exemplu, există studii care subliniază că pacienţii spitalizaţi în camere cu vedere spre arbori, spre spaţii verzi, folosesc mai puţine analgezice şi au o stare de spirit mai bună. Îşi revin mai repede şi starea lor de sănătate este mai bună decât a celor care pot vedea doar alte clădiri din cartierul respectiv. De aceea, în interiorul unor spitale din nord Europa există chiar etaj – parc sau grădină, cum vrem să-l numim.
Pacienţii pot lua ascensorul şi petrece ziua acolo, pe băncuţe, printre plante, ba chiar cei care se simt în stare pot să şi grădinărească lejer, aşteptând orele de masă şi de tratament.
Alte spitale au investit în artă, pereţii camerelor sau coridoarele sunt pictate cu scene din natură şi nu numai, culorile au efect benefic asupra psihicului, spitalul încetează să mai fie un loc de care pacienţii au teamă.
Multe, foarte multe spitale au televizoare în camere, bineînţeles că pacienţii se pun de acord asupra programului şi volumului, dar ideea e că nu sunt rupţi de exterior şi nu-i chinuie plictiseala extremă.
De foarte multe ori, spitalele par a fi închisori, nu e suficient că eşti bolnav, mai trebuie să suporţi şi izolarea, eventual mizeria şi acel alb murdar care te face să te simţi pedepsit pentru boală.
Nu mai punem la socoteală comportamentul politicos şi prietenos al celor care lucrează în spitale. Ba chiar sunt mici saloane, cu fotolii şi măsuţe, unde pacienţii pot sta liniştiţi şi pot citi ziarele sau pot discuta cu rudele venite în vizită.
Secţiile de pediatrie primesc echipele de clovni care vin să aducă un zâmbet copiilor, există şi învăţătoare sau profesoare care vin să predea, să-i facă pe micuţi să nu piardă prea mult din programul şcolar.
Nu mai spunem că aproape toate paturile de spital din lumea europeană au roţi şi butoane cu care se înalţă şi se coboară spătarul sau zona picioarelor, astfel încât pacienţii să stea comod.
Lucruri elementare, nu e vorba de cheltuieli mari, ci de interes pentru viaţa oamenilor, grijă şi păsare pentru sănătatea lor.
A-i face să se simtă bine chiar dacă sunt bolnavi e o prioritate.
Şi da, fără şpagă, aşa ceva nu există.
Articol scris de Liliana Angheluță