De ziua mea! Și-a ta, bineînțeles

Banner Film Experience

ziua-de-nastere
Niciodată n-am ştiut ce să fac de ziua mea, să râd sau să-mi pară rău c-a mai trecut un an fără ca eu să-l înţeleg prea bine.

Oglinda-mi arată riduri şi eu nu pricep când au apărut. Când eram mică voiam să fiu mare! Acum că-s mare, parcă nu-mi convine!

Precum Alice în “Ţara Minunilor”, nu ne regăsim în corpul nostru şi nici în cele ce ni se-ntâmplă, iar viaţa, pe care ne-o ducem în spate an după an, trece pe lângă noi sau prin noi fulgerător de repede.

Aşteptăm să celebrăm ziua de naștere un an întreg, ne propunem verzi şi uscate, de parcă cine ştie ce-ar fi, apoi ne trezim cu gust amar!

Ar fi trebuit să ne distrăm, să adunăm cel puţin zece prieteni, dar descoperim că s-au rărit sau că nu sunt aproape. Am vrea să râdem, numai că n-avem motiv!

Ştim că alţii o fac, nouă nu ne prea vine!

Ori ne-a amărât viaţa, ori vreodată n-am avut bani nici de-un tort, ori nu ne simţim în formă, ori suntem departe, prin străini, vreun motiv e mereu să ne ratăm ziua de naştere.

Uneori ne gândim că ce-o fi de sărbătorit, n-am făcut altceva decât să trăim încă un an! N-am făcut decât să supravieţuim problemelor, să ne strecurăm printre ele, evitându-le uneori pe cele mari, înfruntându-le pe cele mici, cu temeri şi sentimentul că mergem pe sârmă.

Împlinim ani, unul după altul, unii după alţii, sperăm că de-acum înainte vom fi altfel, mai înţelepţi, mai puternici, mai sănătoşi! Dar anii în plus aduc și poveri în plus. Să nu credeţi că-s pesimistă, am aceeaşi poftă de lumină ca şi la 20 de ani, cheful de joacă e intact şi dorinţa de cunoaştere e la fel.

Numai că încep să ne doară oasele, încep să scârţâie încheieturile, creierul îţi spune că nu prea mai eşti tânăr şi că maimuţărelile nu prea ţi se potrivesc.

Dar fiecare zi pe care o primim în dar e o minune, o lumină, un miracol! Și fiecare zi trebuie sărbătorită, pentru că este de fapt, ‘’ziua noastră’’.

De fapt, nu adultul în care ne-am transformat fără voie ar trebui sărbătorit, ci copilul care stă liniştit în fiecare din noi, privind cu bucurie lumea din jur! 

Articol scris de Liliana Angheluță 

 


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

1 Response

  1. Barbalata Mirela says:

    Sa plang? De ce? Pentru mine cea mai frumoasa perioada a inceput la 30 de ani. Important este sa iei lucrurile asa cum sunt, sa privesti viata cu fruntea sus, chiar daca ai si necazuri, sa te bucuri de lucrurile simple, sa ti accepti slabiciunile, dar sa te iubesti ca om. Iar daca mai ai langa tine si IUBIREA este si mai minunat. Eu sunt norocoasa 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × one =