Cineva îşi imaginează că mamele sunt înţelepte, fără de păcate şi pline de blândeţe?
Că ştiu exact ce anume trebuie să facă atunci când copilul le minte, că ştiu perfect ce atitudine fermă să adopte atunci când cei mici se dau cu fundul de pământ în speranţa de a obţine ceva?
Cineva îşi închipuie că mamele sunt dicţionare explicative, că ele ştiu tot, fac tot şi că trebuie mereu să se comporte ca şi cum structura lor ar fi de psiholog, medic, profesor, toate la un loc?
Pe deasupra, ar trebui să gătească mereu chestii minunate şi dulci, să cureţe toate petele de pe hăinuţele tăvălite prin noroi şi ketchup, să participe la toate reuniunile cu părinţii altora şi să citească, fără odihnă, poveşti sau, de ce nu, chiar “Hobbit”.
Pe de altă parte, nu trebuie cu nici un chip să rămână în urmă tehnologic: folosirea “What’s up” ar fi obligatorie, ca şi fredonarea cântecelor de One Direction.
Mamele, care mai şi muncesc de dimineaţă până seara, ar trebui să ajungă acasă mereu zâmbitoare, relaxate, chiar dacă trag de trei sacoşe pline şi de-abia răsuflă.
Cu răbdare, chiar dacă găsesc casa cu fundu-n sus, ar trebui să surâdă copilului şi să-i aplice niţică pedagogie.
Dar noi greşim, dragilor!
Suntem obosite, nervoase, uneori scoatem fum pe nări, uneori ne strâng pantofii şi ni se termină banii din portofel; nu vrem decât un pic de linişte.
Habar n-avem cum să ne comportăm uneori, am devenit mame în momentul în care voi aţi devenit copii şi, aşa cum voi nu ştiţi să fiţi cuminţi mereu, nici noi nu ştim să ne păstrăm răbdarea mereu.
Vă întrebăm mereu dacă aţi mâncat, fără să-ntrebăm şi dacă sunteţi fericiţi.
Ţipăm, buşim, ridicăm tonul, suntem chiar rele uneori, nedrepte.
Nu, nu suntem sfinte deloc.
Suflete ciobite cu copii în braţe!
Ne ghidăm după stele şi după dragoste: pe unde ne arată drumul, pe acolo mergem, cu voi de mână!
Atât să ştiţi: că nu suntem înţelepte şi că nici dulciurile nu ne ies prea bine.
Uneori nu ştim nici noi ce să facem cu viaţa noastră, darămite să îndrumăm alta.
Singurul lucru care ne reuşeşte bine este să vă gândim toată ziua.
Pentru că sunteţi parte din noi, imperfectele!
Articol scris de Liliana Angheluța