Nu știu ce se-ntâmplă prin alte țări, dar vă spun ce fac românii, sau unii dintre ei, prin Italia.
Șmecherii fac, c-așa le place unora, să se creadă deștepți nevoie mare.
Cum suntem în Europa, avem aceleași drepturi ca și cetățenii italieni, asta-i bine, avem dreptul la asistență sanitară, socială etc. Lucrăm cu contracte de muncă, avem reședință fiscală, avem dreptul să fim reprezentați de sindicate, să denunțăm când ni se face vreo nedreptate, suntem tratați normal, ca orice cetățean italian.
Avem dreptul la alocație pentru copii și, dacă membrii familiei noastre sunt trecuți ca rezidenți în aceeași casă, avem dreptul să-i tratăm de boli la spitalele de aici.
Până aici, toate bune și frumoase, chiar prea frumoase.
Numai că unii au copiii în țară și percep alocația de aici, deși legea permite numai dacă acești copii au domiciliul în Italia. Dar asta nu-i o problemă, se aduc copiii aici în vacanță, se merge cu ei la biroul primăriei și li se face reședința, după care e doar o chestiune birocratică.
Nimeni nu verifică.
Nici aici și nici în România.
Istoria nu se oprește aici, unii își aduc părinții bătrâni și bolnavi, îi înregistrează la aceeași locuință cu ei, încep să-i poarte pe la doctori și nu se lasă până nu le fac pensie de boală.
Cea pentru dizabilitate totală ajunge la 700 euro.
Nu ar fi nimic dacă s-ar ocupa cu adevărat de ei, dar așteaptă până când reușesc să termine toate controalele medicale, desfășoară o întreagă campanie birocratică, apoi îi expediază acasă, deși aici, cu adevărat, ar fi fost îngrijiți foarte bine, având în vedere că totul este gratuit, de la pampers și medicamente la tratamente de infirmerie.
Nici vorbă de așa ceva, așteaptă să ia pensia apoi îi trimit acasă, la următorul control anual, dacă mai trăiesc, îi aduc înapoi pentru câteva zile.
Ce mai fac românii noștri, urmași ai mândrilor daci?
Lucrează la negru pentru că așa vor ei, de fapt, chiar insistă unii să lucreze la negru și apelează la toate ajutoarele sociale posibile și imposibile: au discount la facturi, iau pachete cu hrană de la Caritas, ajutor social de la primărie, li se rambursează o parte din chirie sau fac cerere pentru casă populară. Casa asta, se știe, se acordă în special familiilor cu copii. Faptul că acești copii sunt în țară nu deranjează pe nimeni din aparatul birocratic, și așa, din milogeală în milogeală românii noștri obțin tot ce au nevoie.
Oamenii ăștia nu ridică vocea în țara lor, știu că acolo nu li se dă nimic.
Dar au un tupeu extraordinar să ceară drepturi necuvenite în țara altuia. Cam la fel cu puii de cuc care se trezesc în cuiburile altor păsări și ajung să-i arunce afară pe adevărații pui, ca să mănânce ei mai mult și mai bine.
Vorba aia, Italia are obligații față de noi, doar suntem europeni.
Articol scris de Liliana Angheluță