Mulţi emigranţi au crezut la plecare că vor sta puţin în afara graniţelor. Că va fi de ajuns un an sau doi ca să se pună pe picioare ei sau ţara.
Se aflau la necaz, era perioada când au început să se-nchidă marile fabrici, să se vândă bucăţi, să se distrugă totul.
Au plecat pe-un an şi-au rămas.
De-a lungul timpului am cunoscut o singură femeie care avea un plan precis de întoarcere, era de la ţară, de prin Buzău, avea doi copii mici acasă, un bărbat iubitor şi o gospodărie înfloritoare.
Săruta pozele copiilor micuţi şi de-abia aştepta să se termine cele 6 luni. Cu munca ei urma să plătească daunele, o grindină nimicitoare le distrusese recolta de pepeni. Cum ei se-nţeleseseră că vor plăti aratul şi semănatul din recolta toamnei, cum pepenii şi munca lor se duseseră pe apa sâmbetei, muncea în Italia doar pentru datoria asta. Am crezut şi sperat că va rămâne-n ţară!
Ţeapă! S-a întors după câteva luni, copiii începeau şcoala, acoperişul trebuia reparat şi tot aşa.
Dar de ce nu poate un om să trăiască-n ţara lui, din munca lui? De ce se importă produse agricole în timp ce ţăranii abandonează terenurile sau le ară în continuare cu plugul?
De ce s-au închis fabrici de mobilă şi noi exportăm lemn? De ce s-au închis fabrici de detergent şi noi îl importăm? Tocmai vedeam un documentar cu un domn care exportă-n Germania fructe de pădure, deştepţii ăia fac suc de fructe şi-l exportă şi-n România, normal. Cică-n România nu mai este nici o fabrică mare producătoare de sucuri naturale.
Ţeapă, deci!
Copiii emigranţilor au crescut, au devenit mari, şcoliţi şi ochii le sclipeau de dorinţa de a munci şi de a avea banul lor în buzunar, nimeni nu se uită la diploma lor, nimeni nu-nţelege că nu pot avea experienţă într-un domeniu imediat ce termină şcoala, cineva trebuie totuşi să aibă răbdare şi încredere-n ei, să-i formeze.
Ţeapă!
Nimeni n-are chef de ei, o altă generaţie a plecat peste graniţă, unii spre părinţi, alţii care-ncotro.
România a luat ţeapă, i-au plecat oamenii şi continuă să o facă. Au plecat pentru şase luni şi nu se ştie când mai vin.
Şi dacă mai vin.
Articol scris de Liliana Angheluță / Sursa foto: reptilianul