Nu e ceva deosebit, nu-i aşa? Numai că el are cinci ani, născut din căsătoria dintre un francez şi o româncă, iar ea are 68 de ani şi e bunica acestui mic prinţ vorbitor de altă limbă. El a învăţat câ…
Găluşte cu prune, tăvălite în pesmet
Bunica mea le făcea tare bune, adevărul e că orice ar fi făcut îi ieşea bun, nu se grăbea aiurea şi nu făcea cinci lucruri odată. Stătea acolo cu lingura şi castroanele, avea darul răbdării şi punea p…
Roagă-te să fie bine!
Bunica mea a murit rugându-se şi bine nu i-a mai fost. Ah, ştiu c-o să sară mulţi să comenteze-n fel şi chip, despre credinţă, despre biserică, despre binele universal şi răbdare. Dacă n-a mai avut ea…
Povestea unei sticluţe cu lichior
Bunica o primise de la o prietenă care-i călca pragul o singură dată pe an, venea de la Iaşi, niciodată cu mâna goală. În acea zi îi adusese bunicii o sticluţă delicată cu lichior, eticheta părea un t…
Săru’mâna pentru masă!
Mi-e dor de vorbele cu care am crescut. Cred că fac parte din acea Românie care este în fiecare dintre noi şi pe care, departe de ţară, nu mai reuşim s-o trăim. E atâta iubire şi atât respect în vorbe…
Uite-o babă!
Am visat-o pe bunica mea: se făcea că era mititică, o purtam în braţe ca pe un copil, aveam grija ei, părea tare neajutorată. Părea în vis şi era în realitate, în ultimii ani de viaţă. Liniştită şi se…
Mai ştim să băgăm aţa-n ac? Dar copiii noştri?
Mă cocoţam lângă bunica, pe patul cel mare şi pufos din cameră: broda. Cearşafuri lungi, albe, foşnitoare căpătau flori, pitici şi ciupercuţe, după voia şi priceperea ei. Încet, cu răbdare, cosea şi n…
Din Oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic
Pe vremea aia nu pricepeam prea mult, doar miroseam… Bunica gătea la o sobiţă cu plită şi mâncarea se înăbuşea încet şi fără zor. Cartofii, cu puţină ceapă, se aureau în tigăiţă şi parfumul ne a…
Regele şi bunica
Prima mea întâlnire cu Regele Mihai a fost în surâsul bunicii Maria! Mă ghemuiam pe patul ei moale – avea o saltea de puf, primită zestre – şi-o iscodeam. Bunica mea era lenjereasă; din a…