Bunica mea a murit rugându-se şi bine nu i-a mai fost.
Ah, ştiu c-o să sară mulţi să comenteze-n fel şi chip, despre credinţă, despre biserică, despre binele universal şi răbdare.
Dacă n-a mai avut ea, bunica, răbdare, nu ştiu cine a mai avut!
Şi credinţă avea, mi-o amintesc îngenuncheată în faţa icoanei sau tămâind farfuriile pe care le dădea de pomană, pregătind coliva sau chinuindu-se să aprindă fitilul candelei.
Nu lipsea de la slujbe, se spovedea, ţinea posturile toate, atât de mult le-a ţinut c-a murit din asta, făcuse o anemie severă, se-ncăpăţânase să ţină toate posturile aşa cum trebuie. De-abia se ţinea pe drum, ameţea, dar mergea la biserică şi scria bileţele în care se ruga pentru liniştea şi pacea casei.
Şi pace n-a fost, linişte nici atât.
Pentru taică-meu sticla de vin era mai importantă decât liniştea casei, certurile se ţineau lanţ şi bunica nu se mai oprea din postit.
De ce spun astea acum, după ani?
Pentru că nenumărate femei asta fac, se roagă şi atât, aşteaptă umile să se schimbe păcătosul în bine. Merg la slujbe, aud preotul care povăţuieşte despre răbdare şi iertare, despre cum femeia trebuie să dea ascultare, să fie mereu în umbra bărbatului şi să-şi ţină familia cu har.
Dacă o astfel de femeie se spovedeşte şi spune cât de mult suferă şi că simte că păcătuieşte, că nu mai rezistă şi se gândeşte la divorţ, capătă şi canon, va fi certată că nu îndeplineşte până la capăt jurămintele sacre.
Nici prin gând nu-i va da preotului să caute să vorbească între patru ochi cu nefericitul care-şi bate femeia, departe de el astfel de gânduri, bărbaţii se-nţeleg între ei, se iartă.
Ultimele cuvinte ale bunicii mele, înainte de a muri, au fost:
-Să fii atentă la ce se va întâmpla la vară!
Făcuse un acatist pe 6 luni, rugăciunea ei urma să fie citită mai mult, plătise şi ceva bănuţi pentru asta.
Nu, bine nu a fost, indiferent câte acatiste a făcut şi câte lumânări a aprins, indiferent de faptul că schimba uneori bisericile, considerând că într-un anumit loc e har mai mult.
Aşa că nu sfătuiesc pe nimeni să aibă răbdare infinită, mai bine să acţionezi, să te eliberezi din lanţuri, pentru că Dumnezeu are multe alte griji.
Şi că veni vorba, dacă e bărbat… se iartă între ei, se înţeleg, se amână povăţuirea şi nu se schimbă mare lucru.
Articol scris de Liliana Angheluță