Dintotdeauna mi-a plăcut ghiveciul de legume, se-mbină aromele şi culorile într-un mod de-ţi vine să laşi orice la o parte, să iei un coltuc de pâine şi să-ntinzi acolo, în sosul cel gros, fără să mai ţii seama de nimic.
Dar ghiveci mai bun ca cel de la mănăstirea Sihăstria n-am mâncat.
De câteva ori am ajuns acolo, făceam turul tuturor mănăstirilor din jurul oraşului Târgu Neamţ, mergeam pe jos, prin pădure şi ne opream la sfintele lăcaşuri.
La Sihăstria ne opream pentru că acolo era Părintele Cleopa, dar era deja foarte bolnav şi puţini erau cei care reuşeau să-i vorbească şi să asculte sfaturile lui înţelepte.
Călătoria lungă ne făcea foame, eram poftiţi la mesele mănăstireşti şi nu vă spun ce bucate alese făceau din te miri ce. Nu atât reţeta era deosebită, ci modul lent de coacere şi, cred, tigaia de tuci în care se făcea.
Într-o zi, cum hotărâsem să rămânem peste noapte acolo, am ajutat la bucătărie, aşa e rânduiala, trebuie să faci ceva, nu stai cu mâinile-n sân. Aşa c-am văzut cum făceau acel ghiveci minunat de bun.
Cum se prepară ghiveciul mănăstiresc
Cantităţile pe care le-am gătit eu acasă, ulterior, sunt diferite de ce era acolo, bineînţeles, aşa că vă spun, pentru patru persoane sunt suficiente:
- două cepe
- doi morcovi
- un ardei gras
- câţiva cartofi
- vânătă
- un dovlecel
- mână de fasole păstăi
- mână de boabe de mazăre
- roşii în bulion
- un pic de varză sau conopidă
Dacă vi se par multe elemente, aflaţi că eu, de câte ori găteam aceste legume, puneam deoparte într-o punguţă, la congelator, un rest, astfel încât la un moment dat le adunam pe toate şi făceam ghiveciul.
Cum se face?
Simplu, se curăţă şi se taie ceapa şi morcovul, se călesc, apoi se adaugă în ordinea fierberii mai întâi ardeiul, cartofii, lăsând la urmă vânăta şi dovlecelul care se coc imediat. Întâi dădeam bine în clocot pe aragaz, bineînţeles că adăugam puţină apă, să se poată fierbe bine toate cele.
Spre final răsturnam într-o tavă încăpătoare, adăugam bulionul sau roşiile tăiate mărunt şi dădeam la cuptor, la foc molcom, să se întrepătrundă bine aromele.
Ideal ar fi sa-l gătiţi pentru a doua zi, să fie lăsat la odihnă şi răsfăţ.
Nu vă mai spun că e bun şi pentru sănătate, ştiţi deja că legumele sunt adevărate comori şi că nu trebuie să pierdem prilejul de a le consuma.
Iar ghiveciul e chiar un fel de mâncare ce adună foarte multe dintre aceste comori.
Articol scris de Sanda Sturza