Nu poți să mănânci floricele sau să-i răspunzi maică-tii la telefon, nu poți să dai like-uri pe facebook între două replici, nu ai timp sa te duci repede să-ți faci o cafea.
Nici să te scarpini n-ai când!
Nu poți decât să urmărești cu sufletul la gură ceea ce ai în fața ochilor, pentru că pur si simplu nimic nu poate egala splendida desfășurare de inteligență scânteietoare, umor și autoironie pe care o ai în fața ochilor.
Protagonistul acestui one–man-show unic este omul și actorul Billy Cristal, de 9 ori amfitrion al ceremoniilor de acordare a Oscarurilor.
Prin felul în care este scris, regizat și interpretat, spectacolul este cea mai veritabilă mostră inspirațională care ne putea fi dăruită, un film din aceeași categorie de putere cu ’’Partea mea de adevăr – Mike Tyson’’– a cărui recenzie a fost publicată pe site-ul AQUI AHORA aici.
Avem un Billy Cristal care își povestește viața, exact așa cum a fost, cu suișuri și coborâșuri, cu întâmplări penibile și rubedenii cretine, cu eșecuri zgomotoase și falsele credințe care ne întorc viețile pe dos, dar dau farmec și profunzime zbaterilor noastre zilnice.
Spectacolul este făcut după cartea scrisă de el însuși la 65 de ani și se bazează pe miile de amintiri strânse în cele 700 de duminici pe care le-a petrecut alături de tatăl său. În jurul acestui laitmotiv, Crystal reconstituie o lume întreagă cu personajele ei ciudate, cu superstițiile și prejudecățile ei, cu sacul de condiționări religioase, politice și sociale pe care le poartă în spate. Ni se dezvăluie rând pe rând oameni ca noi, surprinși în ipostaza de a găsi soluții pentru problemele lor de viață, aflați în toiul dilemelor zilnice și al propriei biologii.
În mod evident, cea mai pregnantă este figura tatălui său, care printr-un număr de accidente ale sorții devine producător muzical, așa încât tânărul Billy a luat contact extraordinar de devreme cu jazz-ul de calitate.
El povestește că a descoperit germenele înclinației către actorie atunci când, în copilărie, își distra numeroasa familie imitându-i pe alții, ceea ce a antrenat porecla de ‚’’față’’.
Din povestea autobiografică nu lipsesc episoadele referitoare la masturbarea înfocată pe care adolescentul Billy o practica oriunde și oricând, primii fiori ai dragostei, căsătoria cu cea care avea să-i fie alături toată viața, apariția copiilor, ascensiunea sa profesională, etc.
În afară de extraordinara vivacitate a actorului și de geniul spuselor sale, la obținerea efectelor spectaculoase ale filmului a contribuit și regia – semnată de McAnuff – care a adus partea sa de contribuție la întreg. Dinamica obținută din schimbarea cu repeziciune a planurilor, introducerea a zeci de imagini și videoclipuri și nu în ultimul rând, folosirea mijloacelor specifice teatrului au ridicat foarte sus miza participării afective a publicului.
Filmul este o performanță din absolut toate punctele de vedere!
Mai este un lucru pentru care această producție unică!
Și anume faptul că se găsește cineva atât de inteligent și cu atâta umor, care să vorbească despre rolul tatălui ca arhietip și model în dezvoltarea și împlinirea copilului. De prea multe ori, discursurile de mulțumire și recunoașterea se îndreaptă exclusiv către mamă, ceea ce e injust, omenește și sincer vorbind!
Era cazul era și timpul s-o facă cineva! Mulțumim, Billy Cristal.
Lasă la o parte ce făceai și urmărește acest film!
Îl vei adora! Vezi trailerul filmului aici.
Articol scris de Adriana Caranfil