Avea doar 16 ani când l-a cunoscut.
Uneori se privea în oglindă şi nu găsea nimic frumos în înfăţişarea ei, i se părea că n-are sare sau parfum, nu avea acel “vino-ncoace” ca alte fete.
De aceea, când el începu să-i dea târcoale şi să-i dea întâlnire în oraş, i se păru ciudat, nemeritat, îi era oarecum recunoscătoare că el, în superioritatea lui de mascul, îşi oprea privirile asupra ei, o oarecare.
Nu-i mai era gândul la nimic altceva decât la el, era singurul lucru frumos din viaţa ei şi-l ţinea strâns. Atât de strâns încât acceptă să fie jignită, nu, nu riposta pentru că nu voia să-l supere. Accepta scuzele lui când nu venea la întâlniri dar o lăsa s-aştepte ca proasta vreo oră, în faţa vreunui magazin, privind cuplurile care treceau pe bulevard.
Mai târziu află că el o înşela cu altă fată, dar el o pocni şi-i spuse că el face ce vrea şi cu cine vrea, nu vrea să fie controlat, că doar ea nu-i e nevastă.
Deveni nevasta lui şi continua să se uite uneori în oglindă, mirată şi bucuroasă că uite, şi-a găsit un rost adevărat pe lume.
Se mai văita maică-sii uneori, nu-i spunea chiar tot, nu-i spunea cât de mult plângea când el îi vorbea urât, nu-i spunea că de multe ori o ameninţa cu bătaia soră cu moartea şi-i dădea vreo două în avans.
Maică-sii îi dădea mai mult de înţeles câte ceva, ofta când era întrebată cum îi e viaţa şi primea încurajări:
-Lasă, mamă, că se schimbă! Ai să vezi tu, când o mai trece timpul şi i-oi face un copil, se schimbă şi el, că devine tată!
Veni şi copilul, el trase o băutură zdravănă cu prietenii, că, deh, era tată, se simţea grozav, făcuse şi el ceva pe lumea asta.
Dar de schimbat nu se schimbă, începu chiar s-o înşele pe faţă, venea târziu acasă sau nu venea deloc şi, răspunzând privirilor ei întrebătoare, spunea scurt:
-Am fost la curve. Ce, ai ceva împotrivă?
Nu, ea n-avea nimic împotrivă…
Mulţi ani nu avu nimic împotrivă, primea înjurături dintr-o parte şi sfaturi din alta, aşteptând să se schimbe ceva.
Avea 36 de ani când înţelese că nu, el nu se va schimba, că era momentul să se schimbe ea, îşi luă copilul – mare de acum – actele şi boarfele şi plecă, lăsându-i un bilet în bucătărie:
“Am aşteptat 20 de ani să te schimbi. Ajunge!“
Înainte să plece se uită rapid în oglindă şi i se păru că e tare frumoasă.
Articol scris de Liliana Angheluță