Sarcasm, umor, cinism, manipulare, și toate astea într-un singur serial: Casa Minciunilor, o dramo-comedie care satirizează consultanța financiară cu un umor nebun, film inspirat din cartea unui consultant în management.
Don Cheadle face rolul vieții lui, întruchipândul pe profesionistul lipsit de scrupule. Inteligent, bun cunoscător al psihologiei omenești Marty Kaan repară orice situație, iese din orice bucluc.
Filmul are dinamică extraordinară, scenele sunt scurte si bine conturate, auto-persiflarea personajului central este delicioasă, ca și schimbul de ironii dintre personaje, de care scenariul nu face economie.
Episoadele abundă în sex și droguri, alcool, și nebunie. Martin Khaan conduce o echipă de trei consultanți financiari și se mișcă în lumea afacerilor ca peștele în apă. Trebuie să-și convingă clienții că fără serviciile de nesubstituit ale firmei pe care o conduce, aceștia ar fi mult mai săraci și mai anonimi. Culmea este că și reușeste, folosind cuvinte bombastice și abuzând crunt jargonul din finanțe și marketing.
Dacă pentru a obține un contract mare este nevoie de trafic de influență, minciună, manipulare ordinară sau trădare, ei bine, nu se va da în lături de la nimic. Lipsa de scrupule a protagoniștilor duce la situații la limită, rezolvate fericit sau nu, dar doldora de umor sarcastic, de excelentă calitate.
La fel ca și la House of Cards, despre care am scris aici, personajul vorbește cu spectatorul, dezvăluindu-i intențiile, făcându-l complice și confident, totodată.
Toate personajele sunt interesante, dar remarcăm mai ales jocul lui Kristen Bell pe care o avantajează enorm personajul și pe care, la rândul său, reușește să-l facă memorabil.
Don Cheadle a câștigat un premiu Emmy pentru “Cel mai bun actor principal într-un serial de comedie” în 2012.
Recenzie realizată de Adriana Caranfil