Iartă-mă!
Pentru că n-am ştiut ce să fac cu tine când erai tânără, pentru c-am luat decizii aiurea şi-am crezut că va fi bine oricum! Pentru că nu m-am gândit niciodată la tine ca la o fiinţă care merită mai mult şi mai bine, lăsându-te, nedrept, pe ultimul loc.
Despre mine și despre noi vorbesc. Când o să-nvăţăm să ne iubim?
Când vom înţelege că viaţa noastră ar trebui să fie, nu în mod egoist, pe cea mai înaltă treaptă?
De cele mai multe ori trăim duşi de val, ba nu-i una, ba nu-i alta, ba s-a spart un bec, ba s-au rupt ciorapii, ba vecina, ba soţul, ba copiii, ba părinţii, mereu la dispoziţia tuturor şi mereu gata să ajutăm. Pe toţi. Pe noi nu!
Pentru noi n-avem timp, nu mai avem răbdare şi nici chef, mergem iute la culcare la sfârşitul fiecărei zile gândind că ne-am făcut treburile. Celorlalţi sau în folosul lor.
Ah, nu, nu m-a pocnit egocentrismul, nici nu am păreri de rău, nimeni nu are când şi-ajută dragii sau prietenii. Dar parcă-mi vine să-mi cer iertare mie însămi pentru viaţă trecută şi netrăită îndeajuns.
Bucuriile noastre le lăsăm pe ultimul plan, dacă ne e poftă de-un dulce care ne place doar nouă nu-l facem, dacă vrem să vedem doar noi un film şi ceilalţi nu, renunţăm, dacă ne e dor de o prietenă dar trebuie să gătim o tocăniţă, nu mai găsim timp pentru ea. Pentru prietenă, fireşte. Ne afundăm în bucătărie cu sentimentul că fără noi ar muri toţi de foame și că e de datoria noastră să sacrificăm tot ce avem de dat pentru binele celorlalți.
Toată viaţa ni se scurge printre degete, pentru cei din jur, cu drag, de altfel. Dar, la urmă, când tragi linie, parc-ai fi vrut mai mult. Uităm că trăim o singură dată!
Mâine-mi fac clătite!
Doar mie-mi plac, restul nu se omoară, ba că-i gemul nu știu cum, ba că-s prea molcuţe!
Ştiţi ceva? Faceţi şi voi ce vă place, măcar un pic, măcar niţel! Şi povestiţi aici ce-aţi făcut!
V-aştept în club!
Articol scris de Liliana Angheluță