De curând m-am înscris la un grup de dezvoltare personală, iar prima temă abordată este gestionarea propriilor emoţii şi ale celorlalţi.
Conştiincioasă, am citit câte ceva despre inteligenţa emoţională, din cartea specialistului Daniel Goleman ca să mă asigur că deţin măcar informaţia de bază.
El afirmă că cea mai importantă etapă este autocunoaşterea. Practic, trebuie să înţelegi în profunzime:
• Propriile emoţii
• Propriile atuuri şi limite
• Propriile valori şi motivaţii
” Floare la ureche!” – mi-am spus.
La prima vedere pare chiar uşor, emoţiile mele sunt diversificate: tristeţe, fericire, melancolie, entuziasm şi…..iar tristeţe. Bun, am făcut primul pas, am identificat emoţiile mele predominante, dar pe urmă, aruncând o privire mai adâncă am constatat că eu nu ştiu să îmi menajez aceste emoţii, de multe ori trăiesc stări confuze, când ar trebui să fiu fericită sunt tristă şi invers.
Starea mea de bine a fost brusc întreruptă de un telefon banal, în care eu alegeam din nou să mă simt vinovată pentru nefericirea altora: sunt multe persoane în preajma noastră care se vaită şi atât, fără să aibă curajul de a schimba ceva în vieţile lor. Persoane dragi, care te-ncarcă negativ, orice sfat ai da şi oricât le-ai susţine și care nu te ascultă şi nu te urmează.
Pare că scopul e doar acela de a se văicări.
Prin urmare, buna mea dispoziţie se evaporase. M-am retras într-un colţ şi am tăcut toată seara. Am ales să mă las afectată…
Daniel Goleman spunea că oamenii care ajung să se cunoască bine sunt realişti, echilibraţi.
Eu?! Cred că sunt la prima etapă. Etapa în care realizez că nu mă cunosc deloc, în care mă las luată de val. Nu am învăţat să adminstrez nici emoţiile mele, nici ale celor din jurul meu. Sunt deci incapabilă să refuz cu fermitate durerea celorlalţi, alegând să o transform în durerea mea şi să mi-o pun pe umeri.
Se nasc astfel conflicte interioare care pot afecta propria viaţă. Copleşit de problemele celorlalţi, poţi sfârşi sub mormanul de gunoi ale unor alegeri greşite, poţi distruge relaţii personale care funcţionau, poţi alunga oamenii buni care-ţi sunt alături.
Şi totul pentru că nu ai învăţat încă să-ţi cunoști și să te ocupi cum se cuvine de emoţiile tale, să pui accent pe viaţa ta, care e la fel de valoroasă ca şi a celorlalţi, cărora le dai prea mult spaţiu.
Totul e doar o alegere: între a fi sau a nu fi fericit!
Articol scris de Mădălina Ioana