Dacă o mamă îşi ţine copilul din scurt, dacă impune reguli precise şi e fermă, numai ce-auzi pe careva care spune:
-Da’lasă dragă, copilul, în pace, nu-l mai bate la cap! Lasă, că-i copil, învaţă el! Ce te tot iei de el, nu vezi ce drăguţ e?
Şi maică-sa cedează, dacă scena e pe stradă simte cum toţi o privesc acuzator, de parcă ar fi trebuit să-şi lase copilul să calce în balta aia uriaşă pentru ghetuţele lui mici.
Simte că e judecată, pusă la zid, ca şi cum ar fi un monstru de răutate, cum îşi permite ea, ca mamă, să strice bucuria copilului de a se bălăci ca porcu-n baltă?
Acasă intervine tatăl, care de multe ori e “lasă-mă să te las”, el însuşi copil necrescut încă, ce dacă nu-şi face ordine-n cameră, doar nici el, ca adult, nu-şi face. Nu-i nimic dacă a luat 4 la matematică, îşi aduce aminte că şi el, când era mic, copia de la colegul de bancă. Nu-i o tragedie nici dacă s-a apucat să deseneze pe pereţii din baie:
-Lasă, dragă, copilul în pace, lasă că-i mic, o să înveţe el ce trebuie să facă! Nu mai sta cu gura pe el!
O să-nveţe, dar când? Şi sigur o să-nveţe dacă nu-i spui de mic?
Psihologii afirmă contrariul, copiii trebuie să aibă reguli de bună purtare şi să-şi primească plata şi răsplata, adică să fie lăudaţi când ascultă şi pedepsiţi când nu o fac.
Atitudinea fermă nu înseamnă violenţă fizică sau verbală, ci hotărâre, copilul trebuie să înţeleagă cine conduce şi să respecte ceea ce spun părinţii.
Părinţii trebuie să ştie să spună “Nu”, iar copilul trebuie să accepte fără să plece buşind uşa şi fără să se smiorcăie.
Altfel, se pierde orice control şi educaţia se duce pe apa sâmbetei, părinţii care încearcă să fie prieteni cu proprii copii, care le îngăduie totul şi care acceptă fără să crâcnească toate mofturile lor vor descoperi mai târziu că şi-au călcat pe inimă degeaba: nu funcţionează.
Şi mi-amintesc acum de-o bătrânică din vecini, doar ne salutam şi ne vedeam de ale noastre, dar când a aflat că am născut primul copil m-a chemat la gard şi mi-a spus aşa:
– Ai grijă, mlădiţele viţei de vie se leagă bine de arac atunci când sunt tinere, nu aştepta să se-ngroaşe şi să devină lemnoase…
Articol scris de Liliana Angheluță