Părinţii noştri, între două lumi!

Banner Film Experience

pensionar_48811300Câteva ore de zbor separă aeroportul Otopeni de orice capitală a Europei.
Paris, Madrid, Roma, Londra…avioane care vin şi pleacă, avioane care separă două lumi.
Cea nouă, în care avem un loc de muncă şi o oarece mândrie a noului adaptat..şi cea veche, în care ne lăsăm inima şi dorurile.

Ne gândim că o să ne întoarcem acasă de Paşte sau la vară..sau măcar de Crăciun.
Ne propunem, dar ştim că nu e nimic sigur. Emigraţia nu e o plecare într-o vacanţă cu dus şi întors!
Emigraţia e o plecare. Şi atât!

În lipsa noastră, totul se schimbă! Lent, sigur. Şi nu în bine!
Ne regăsim părinţii din ce în ce mai pierduţi în gânduri, plini de dureri, de boli… Se sting! Singuri! Ar fi trebuit să le fim sprijin…

Mi-amintesc satele României de acum 15 ani. Vedeai familii întregi adunate la prăşit, la cules de porumb toamna. Se adunau cu toţii, veneau de la oraş cu nepoţi cu tot…Acum, pe câmp vezi bătrânele amărâte..nici n-au pe cine pune cu ziua. S-au golit satele. Multe, prea multe!

Bătrânii de la oraş..practic nu mai ies din case. Nu mai reuşesc să urce şi să coboare treptele blocurilor fără ascensoare. Câte o vecină le mai face piaţa…câte o pisică le mai ţine de urât!
La început le trimiteam în pachete creme contra ridurilor, fuste, cămăşi…Acum, mulţi dintre noi trimit pijamale, papuci de casă şi chiar pampers, medicamente..că sistemul sanitar nu-i ajută cu nimic!

Ce e de făcut?! Nimic!
Noi nu putem să ne-ntoarcem într-o Românie unde nu e de lucru nici pentru cei rămaşi..iar ei, bătrânii, nu concep să-şi lase casele pline de mileuri şi vase cu flori. Şi nici de pisică nu se-ndură!

Se vor stinge, treptat, lent…

Singuri!

Sursa foto: Păuna, din Jitia, Vrancea

                     decedată la 94 ani în iulie 2016

 

Articol scris de Liliana Angheluță


Acest text este protejat de drepturi de autor. Este interzisă copierea sau reproducerea altfel decât este prezentat în Termeni și condiții.

Iti vor placea si...

5 Responses

  1. Mirela says:

    O Doamne , multumesc , bunul Dumnezeu sa ne dea sanatate si forta , iar parintilor si copiilor si nepotilor nostri , sanatate , rabdare si multi ani buni si minunati sa nu uite cat de mult ii iubim , cu sufl,etul suntem ,,ACASA* , cu trupul suntem printre straini , a fost o alegere personala , fiecare avem povestea noastra , suntem liberii nostri arbitri , fiecare are un proiect , un obiectiv de realizat , nu este usor pentru nici unii dintre noi , dar a fost cea mai buna varianta pentru a supravietui , pentru ai ajuta pe cei dragi , doar credinta in Sfanta treime , rugaciunea ne dau forta sa mergem mai departe , cat ? doar bunul Dumnezeu stie , asa a fost destinul unora dintre noi ,in ce ma priveste , cand voi simti ca nu mai pot , voi lasa pribegia si ma voi intoarce la cei dragi , ganduri bune , sanatate si impliniri dragi romani de pretutindeni , Doamne ajuta ne .!

  2. Andreea83 says:

    Foarte adevarat,Liliana!Ai relatat exact realitatea!Am citit cu lacrimi in ochi articolul tau pt ca m-am regasit in el!

  3. (puiu)barbalata mirela says:

    Adevar….parintii ostri sunt intre doua lumi, dar cred ca si noi la fel. Poate ne dam seama sau nu. Lumea lor care este lumea copilariei noastre si lumea noastra de azi care reprezinta prezentul nostru dar si viitorul.
    Suntem prinsi intre nostalgie si tristete sau durere. Dar, viata merge inainte, cu bune si cu rele.

  4. Ana Prisacaru says:

    E atat de trist si de adevarat acest articol. Dragii nostri parinti…

  5. ionica says:

    cu lacrimi la ochi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 + seventeen =