Aici puteți citi manuscrisul cărții “Valeriu Popa – Din tainele unui initiat roman”.
Am aşteptat aproape zece ani până să mă hotărăsc să încredinţez paginilor unei cărţi miracolul întâlnirii mele cu Valeriu Popa.
Impactul a fost uluitor, iar traiectoria mea s-a modificat cu scrâşnet de frâne. Ştiam din paginile ziarelor, nu prea darnice cu amănuntele în anii aceia cenuşii, că Valeriu Popa vindeca oameni. Mai târziu aveam să aflu că nu „vindeca”, ci doar îi îndruma spre vindecare aşa cum îi plăcea să spună. Tocmai acesta este miezul fierbinte al misiunii cu care a fost investit atunci când a venit la viaţă. Cu trezirea conştiinţei în oameni, trezire care uneori are loc în urma unui proces chinuitor. Acest proces poate include de la disconfortul imediat, resimţit sub forma unei banale iritări, până la patologia cea mai serioasă care se dovedeşte a fi fatală. Valeriu Popa mi-a confirmat pentru prima dată, cea mai veche bănuiala a mea şi anume faptul că boala, urâtul, lipsa de armonie este forma concretă pe care o îmbracă îndepărtarea de la sinele adevărat, de la conştienţa dumnezeirii noastre. Această îndepărtare permite instaurarea bolii.
Dacă admiţi să priveşti boala ca pe expresia fizică a unei deviaţii spirituale, tot universul omenesc se înfăţişează într-o claritate de cristal. Dar ce e boala? Cât de departe îşi are ea rădăcinile în istoria personală a unui individ? Oare boala e atât de gravă pe cât de grav a fost păcatul? Oare sancţiunea ca plată a păcatului vine imediat sau îşi are propriile ei legi? Aş minţi să spun că am găsit răspunsuri fecunde la aceste întrebări, înainte de întâlnirea mea cu acest om, deşi căutările mele fuseseră asidue. Mă dezvoltam între tipare predeterminate, care mă înghesuiau în limite de gândire chinuitoare şi obsesive. Voiam să înaintez în cunoaştere dar mă întorceam mereu în aceeaşi baltă stătută a lucrurilor deja gândite. Am convingerea că boala s-a revărsat în lume ca expresie a răului, pe care-l producem cu voie sau fără de voie. A cunoaşte cum să identificăm şi mai
apoi să în depărtăm cauzele care au determinat boala, înseamnă să fi descoperit calea de a fi în întregime după chipul şi asemănarea Lui, cu alte cuvinte să avem şansa de a dispune de accesul liber şi necondiţionat de accesul la propria noastră divinitate.
Ştiu că în măsura în care suntem trup fizic suntem şi spirit divin, şi că aparţinem în egală măsură ambelor câmpuri. În noi se întâlneşte ce e sus cu ce e jos, ceea ce zboară cu ceea ce se târăşte. Prin urmare adevărul se află înlăuntrul nostru, şi tot acolo găsim şi calea de urmat după ce am devenit gazda bolilor noastre. Acestea erau percepţiile mele înainte de a-l fi întâlnit în planul fizic pe Valeriu Popa.
NELINISTEA ESTE UN SENTIMENT PROFILACTIC. VA INVIT LA NELINISTE.
Ce aduce căutarea răspunsului la marile întrebări ale vieţii? Aduce linişte în
viaţa fiinţei. Iar liniştea este muzica astrelor. O nouă concepţie despre lume
aduce în viaţa noastră forţă, bucurie, neînfricare. Dacă toate acestea nu vă
interesează câtuşi de puţin, aruncaţi din mână această carte!
Cei care o vor citi vor simţi o mare nelinişte. Dar neliniştea este un sentiment
profilactic. Ea reprezintă debutul igienei pentru suflet. Ea arată că sufletul e în
derivă şi este în căutarea unui drum.
Cartea aceasta poate fi socotită de unii un îndreptar. Alţii pot găsi în ea fermenţii
unor adevăruri spectaculoase, vechi de când lumea şi pe care ştiinţa le confirmă
rând pe rând.
Cei cu inteligenţa sufletului întreagă, nemutilată, vor adera la adevărurile care
strălucesc în ea, în mod aproape necondiţionat.