Giusy Versace e una dintre nepoatele marelui creator de modă.
A crescut în mediul celor bogaţi, dar a vrut întotdeauna să realizeze ea singură ceva în viaţă, nu să trăiască în umbra familiei sale. Lucra tot în domeniul modei, dar la altă firmă, tocmai pentru a fi independentă.
Tânără, la doar 28 de ani, obişnuită cu luxul, cu afacerile, călătorea mult, munca de manager îi absorbea atenţia.
Până într-o zi când, pe o vreme ploioasă şi o şosea alunecoasă, nu a mai putut stăpâni maşina într-o curbă periculoasă: s-a zdrobit de parapetul drumului. În acele momente cumplite i s-a părut că aude vocea bunicului, care a învățat-o ca în caz de accident să-ncerce să iasă afară din maşină, imediat şi neapărat.
Aşa că se răsuci, se strădui… dar ceva nu era în regulă, picioarele n-o mai ascultau.
De fapt, nu le mai avea! Parapetul de metal i le retezase pe amândouă, sângele ţâşnea necontrolat, iar ea, într-un efort supraomenesc, reuşi să se târască afară, ajutându-se doar cu mâinile.
Era în 2005, viaţa ei lua o altă stradă.
Va spune mai târziu:
Am descoperit că în faţa marilor necazuri nu mai contează dacă eşti bogat sau nu. Proteze de lemn am avut prima dată, ca toţi ceilalţi oameni, proteze de lemn, grele şi grosolane, nu reuşeam să mi le pun singură, nu reuşeam să fac nimic singură, mama mă purta în braţe la baie şi plângeam amândouă, tata mă bandaja şi-mi punea protezele, mă simţeam incapabilă şi durerile atroce mă chinuiau.
Şocul nu a fost doar fizic, ci şi psihic. Pierduse o parte din feminitatea ei! Obişnuită să poarte fustiţe, pantofi cu toc, rochii de seară, a trebuit să renunţe la ele şi să-nveţe că feminitatea poate sta la fel de bine într-un surâs şi o atitudine prietenoasă, fermecătoare. A descoperit că lumea se uita la chipul ei, nu la picioare şi începu să iasă în lume din nou.
Apoi i se trezi dorinţa de a demonstra că se poate trăi şi fără picioare, doar “cu creierul şi cu inima”, aşa cum scrie în cartea sa autobiografică.
A înlocuit protezele de lemn cu cele din fibră carbon, apoi a început să se antreneze la alergat şi a devenit campioană italiană la 100 şi 200 mt şi campioană europeană la 100 m.
La centrul de proteze din Bologna a văzut mulţi pacienţi care nu aveau posibilităţi materiale pentru a-şi plăti “auxiliarele” trupului lor, aşa că a înfiinţat asociaţia “Dizabili No Limits” care adună fonduri pentru a-i ajuta.
De curând, Giusy prezintă emisiunea televizivă “Duminica sportivă” pentru că a vrut să demonstreze încă o dată că se poate face orice dacă ai voinţă.
Uneori declară:
Am pierdut două picioare, dar am câştigat o nouă viaţă. Am înţeles că bogăţia nu stă în buzunar, ci în caracterul nostru, în ceea ce facem cu sufletul deschis!
Articol scris de Liliana Angheluță