Păi ce să mai faci?
Zice-se că ce-i făcut e bun făcut!
La vârsta asta ţi-ai crescut deja copiii, acum sunt mari, unii pe picioarele lor, alţii căutând un pic de echilibru prin alte ţări, la fel ca şi tine, de altfel.
Te-ai uita mai mult în urmă, dar ai descoperit de curând că suferi de cervicală, ai gâtul înţepenit, îl roteşti puţin, altfel ameţeşti şi te ia cu dureri de cap.
Ca să te răsuceşti în loc n-ai timp, aşa că tragi cu coada ochiului în spate şi-ţi vezi de drum.
A început să te doară şi spatele de ceva timp, ai muncit prea mult în viaţă şi nu prea mai poţi nici să ridici greutăţi, nici să te apleci brusc. Mai ales în faţa cuiva nu vezi de ce te-ai cocoşa, indiferent ce funcţie ar avea şi ce mult ţi-ar fi de folos atenţia lui.
Ai învăţat că cei cărora le plac astfel de plecăciuni nu fac doi bani, aşa că-ţi menajezi spinarea.
Au început să te doară oasele, ai început de artroză şi ţi se pare că scârţâi când te mişti, aşa că faci lucrurile mai lent, să dai timp oaselor să se aşeze. Nu mai sari ca arsă, indiferent ce se-ntâmplă, a fost o vreme când ai fi zvâcnit la orice, gata să rezolvi totul şi să fie bine tuturor.
Mai puţin ţie, de aia te-ai ales cu oasele praf.
Aşa că-ncepi să dai din umeri în faţa treburilor, las’că se rezolvă totul cu calm, important e să nu-ţi sară inima, că nici aia nu-i prea bună.
Da, a început şi ea să obosească, a fost emoţionată de multe ori şi tristă de mai multe ori, a bătut neîntrerupt atâţia ani şi merită respectată.
Ai început să foloseşti ochelari, vezi bine de departe, dar când trebuie să citeşti etichete sau facturi, chitanţe de tot felul şi contracte, ai nevoie de ochelari.
Mai ales în aceste momente trebuie să vezi bine, ţi-ajung păcălelile pe care le-ai luat de-a lungul vieţii.
Ca să revenim la întrebarea iniţială, ce facem la 50 de ani?
Mergem înainte fără să ne facem prea multe reproşuri, nu putem să-ntoarcem gâtul, dar vedem bine în depărtare şi drumul pare a fi senin şi liniştit.
Aşa c-o luăm agale pe el, fără să facem plecăciuni nimănui, cu respect faţă de noi înşine, că-l merităm.
Măcar după atâţia ani!
Articol scris de Liliana Angheluță