Căutarea fericirii este unul dintre drepturile umane, legiferat în Constituţia americană încă din 1780.
Fraza, care a intrat direct în eternitate, îi aparţine lui Thomas Jefferson :
”Toţi oamenii sunt egali şi au dreptul la Viaţă, Libertate şi Căutarea Fericirii”.
Din punctul de vedere al statului, instituţiile de guvernare trebuie să se asigure că toţi cetăţenii au acces la orice formă de creştere individuală: cultură, sport, educaţie şi, nu în ultimul rând, un nivel decent de trai.
Din punct de vedere medical, fericirea e rezultatul unor hormoni secretați de diverse glande – serotonina, dopamina, endorfina – iar din punct de vedere electric, de rezonanță subtilă între emisferele cerebrale. Se spune că totul ar fi doar o problemă de chimie şi conexiuni.
Dar fericirea e un fluture! 
Uneori se sperie repede şi zboară…E ca un diamant neşlefuit! Cu zeci de unghiuri şi zeci de feţe strălucitoare! De cele mai multe ori e rezultatul unei lupte interioare cu proprii demoni, e un refuz de a te lăsa atras în mlaştina gândurilor negre.
Pentru că statul – orice stat al lumii – nu va asigura niciodată destul! Pentru că neuronii noştri vor avea mereu ceva substanţe lipsă şi vor face mereu alte conexiuni decât cele corecte, descrise în manuale…
Rămâne, aşadar, alegerea noastră! Fericirea, de cele mai multe ori, se poate crea!
Îţi place să tricotezi, să desenezi, să faci drumeţii pe munte?!
Ia-ţi andrele, culori sau caută grupul de prieteni cu care să pleci la drum!
E adevărat că o pătrăţică de ciocolată ajută la eliberarea serotoninei în organism…dar astfel de momente nu devin amintiri. Prin urmare, îţi place să cânţi, să scrii, să găteşti? Fă-le pe toate! Piesele din care e alcătuită fericirea, se adaugă treptat, cu răbdare şi consecvenţă!
Fericirea e un puzzle!
Care se construieşte zi după zi!
Articol scris de Liliana Angheluță/foto Nicola d’Alessio