Legenda spune că zeul Apolo, coborât de pe muntele Olimp o zări nimfa Dafne care era de o frumuseţe orbitoare. Dornic s-o aibă în braţe, Apolo începu s-o urmărească, dar nimfa, speriată, fugi departe, până la tatăl său, râul Peneu, şi-l rugă s-o scape de zeu. Tatăl o transformă pe Dafne într-un arbore, iar Apolo, sosit în scurt timp, decise că acest copac va avea mereu frunzele verzi, ca semn al victoriei.
Dafinul este folosit în bucătărie începând cu Evul Mediu
Originar din zona mediteraneană, dafinul este unul dintre cei mai iubiţi arbori. Era slăvit în antichitate și grecii credeau că parfumul frunzelor măreşte capacitatea cognitivă în timp ce romanii îl foloseau ca purtător de noroc. Multe alte popoare obişnuiau să facă talismane cu frunze de dafin, întrucât se credea că ţine departe bolile de orice fel şi chiar ciuma.
În perioada Evului Mediu a început să fie folosit în bucătărie, ca şi condiment, iar călugării care studiau proprietăţile plantelor începură să-l recomande împotriva problemelor digestive şi nu numai.
Adevărul e că frunzele de dafin conţin un ulei volatil numit cineol, rezine, pectine, mucilagii şi pectine, toate cu proprietăţi terapeutice deosebite.
Proprietățile dafinului
Infuzia este des folosită pentru a calma balonările şi a combate infecţiile digestive, se bea câte o cană cu infuzie după fiecare masă principală şi, în general, e de preferat să se facă o cură de minim o săptămână pentru a întări sistemul digestiv.
Aceeaşi infuzie, obţinută din 3 – 4 frunze la o cană cu apă, este de folos în caz de bronşită, de gripă, scade febra şi ajută expectoraţia, întăreşte imunitatea pentru că dafinul are exact această proprietate, de a proteja organismul de orice fel de infecţii.
O cană de ceai de dafin, băută seara, reuşeşte să calmeze şi să aducă un somn odihnitor, iar înainte de mese sporeşte pofta de mâncare, fiind util în cazurile de anorexie.
Din frunze de dafin pisate şi fierte în ulei se obţine uleiul de dafin, folosit pentru închiderea rănilor sau tăieturilor care nu se cicatrizează, pentru nevralgii, pentru dureri musculare sau reumatism. Practic, zonele dureroase se ung sau se masează delicat cu acest ulei.
Împotriva insectelor se ard câteva frunze de dafin, dar acelaşi parfum eliminat în cameră reuşeşte să calmeze şi nervii întinşi la maximum sau să liniştească în caz de atac de panică.
În bucătărie se foloseşte dafinul pentru a condimenta mâncăruri pe bază de carne, peşte, dar se combină foarte bine şi cu orezul sau cartofii, în risotto sau tocăniţe. Este nelipsit din marinate şi din reţetele de conserve pentru iarnă.
Versatil prin aroma şi proprietăţile sale terapeutice, dafinul este, pe drept cuvânt, victorios.
Articol scris de Iuliana Zamfir