Am văzut ce-mi doream de multă vreme să văd: cel mai mare muzeu egiptean din Europa, situat într-unul din cele mai importante oraşe ale Italiei, Torino.
Muzeul este dedicat exclusiv civilizaţiei Nilului şi este al doilea ca mărime în lume, după cel din Cairo. În 2016 s-a înregistrat un număr de aproape un milion de turişti la acest muzeu care este înscris, de altfel, printre primele 10 ale lumii.
Totul a început prin pasiunea unui arheolog, Vitaliano Donati care, în 1759, plecă în Egipt pentru cercetări şi trimise în Torino primele obiecte găsite. Cum tocmai în acea perioadă lumea întreagă descoperea colecţionismul și începeau să se pună bazele multor muzee din lume, reperele arheologice, deosebit de interesante, formară imediat baza viitoarei colecţii uriaşe.
Cum a fost pentru mine, ca simplu turist?
Totul foarte bine organizat, în primul rând, biletul cumpărat online a permis intrarea rapidă, fără a sta la coada uriaşă din faţa clădirii.
Înăuntru, o sală uriaşă îmbrăţişează turişti din toată lumea care, după ce-şi lasă rucsacurile şi genţile, după controlul de arme, intră în cea mai mare aventură pe această temă.
Mii de exponate, papirusuri, obiecte de cult sau agricole, cereale găsite în interiorul piramidelor, mumii, statui enorme înfăţişând zeităţi sau faraoni, întreaga istorie a Egiptului antic trece prin faţa ochilor.
Sarcofagele acoperite cu foiţe de aur, dar şi micile statuete care reprezentau persoana dispărută dintre vii şi care aveau rostul de a ieşi la muncile câmpului în caz de nevoie, desenele colorate şi figurile impunătoare denotă o mare dragoste de viaţă a acestui popor.
E ca şi cum ar fi vrut să ia cu ei toată lumea sau ca şi cum ar fi lăsat o parte din ei pe pământ.
Pe unul dintre pereţii unei săli era o întrebare:
“Considerând că egiptenii făceau toate aceste lucruri în mod artizanal, fără a semna operele lor, fără a-şi pune amprenta personală, putem vorbi de artă egipteană?”
Răspunsul era tot acolo:
“Da, arta exprimă cu sensibilitate şi emoţie spiritul unui popor şi, câtă vreme ne vom emoţiona în preajma acestor statui, putem vorbi despre artă egipteană.”
Ceea ce m-a fascinat dintotdeauna şi acum am avut ocazia să înţeleg mai bine este chipul zeiţei Sekhmet, divinitate a războiului, dar şi a vindecării în caz de epidemii. Iată de ce e reprezentată cu trup de femeie şi cap de leoaică, adunând în sine mila, grija, dar şi forţa teribilă.
Vă las câteva imagini, spun mai mult decât vorbele mele.