Când eram mică de-abia aşteptam să se apropie timpul gutuilor, ştiam că-n curând se va face gemul şi pelteaua. Mie, mare amatoare de miere de albine, pelteaua mi se părea un ceva similar, felul în care curgea lent peste felia de pâine mă fascina, lăsând la o parte faptul că aveam şi degete de lins după aceea.
Mai târziu am învăţat s-o fac singură, e foarte simplu şi foarte ieftin. Practic, dacă acum faceţi gem de gutui sau de mere, e bine să le pregătiţi în aceeaşi zi sau la interval de o zi între ele.
De ce? Pentru că nu mai cheltuiţi banii pe fructe, pelteaua se pregăteşte din cotoarele fructelor şi din coji. Pectina este o substanţă gelificant natural, se găseşte în căsuţa seminţelor, ascunsă bine în cotorul fructelor. Eu, după ce făceam gemul de gutui, puneam la fiert aceste cotoare, cojile şi tăiam şi vreo trei mere în sferturi.
Apa în care fierbeau era doar atât cât să le cuprindă, nu mai mult. Când cotoarele erau moi strecuram totul şi măsuram apa în care au fiert. Apoi puneam din nou cratiţa pe foc, cât lichid era atât zahăr adăugam, adică dacă era un litru de apă de fiertură puneam un kg de zahăr, măsură pe măsură.
Pelteaua se leagă imediat, lăsaţi la fiert până când vedeţi că-ncepe să schimbe culoarea, faceţi proba picurând câţiva stropi pe marginea unei farfurii. Dacă rămân închegaţi închideţi focul.
În acea fază, pelteaua e lichidă, veţi vedea însă că se solidifică pe dosul lingurii cu care amestecaţi. Puneţi pelteaua la borcane când este încă fierbinte, când se va răci va deveni un jeleu.
Se poate consuma direct, din dor de ceva dulce, sau unsă pe pâine, la micul dejun.
Oricum ar fi, aroma peltelei de gutui e fantastică, iar gustul şi consistenţa o adevărată alintare a toamnei.
Articol scris de Iuliana Zamfir