S-ar putea să credeţi că e una dintre acele istorisiri minunate potrivite cu zilele de Crăciun, zile în care trebuie să fim buni, generoşi şi plini de bucurie.
Noroc că trec repede şi revenim la forma iniţială.
Dar nu, e adevărata poveste a unei fabrici care produce unii dintre cei mai faimoşi cozonaci din lume, marca Melegatti. O fabrică italiană înregistrată în 1894, cu peste 120 ani de tradiţie, cu clienţi fideli şi faimă pe măsura produselor.
Dar vânzările nu merg bine, concurenţa este mare şi în octombrie 2017 muncitorii sunt trimişi acasă, în şomaj, spre disperarea multora care vedeau în prăbuşirea acestui simbol al calităţii o prăbuşire a întregii economii. Se spunea că e o adevărată tragedie “dacă până şi Melegatti închide porţile.”
Atunci s-a declanşat o adevărată campanie pentru salvarea fabricii, erau îndemnuri şi spoturi la televiziune care îndemnau lumea să cumpere cozonacii lor.
Aşa am făcut, lumea s-a mişcat, cumpăra fiecare cât putea, în câteva zile, datorită comenzilor uriaşe, muncitorii au fost rechemaţi la treabă. Bucuria nu a durat mult, în primăvară, după sărbătorile de Paşte, au încetat din nou lucrul, a fost declarat falimentul şi s-au închis porţile.
Minunea începe aici, doi muncitori au venit în mod voluntar la fabrică, zi şi noapte, pentru a ţine în viaţă drojdia naturală, secret al fabricaţiei. Tocmai această drojdie a permis realizarea faimosului “pandoro”, un fel de cozonac înalt şi pufos.
Acum o sută de ani, când Melegatti, întemeietorul fabricii, a prezentat cuiva acest produs, după prima înghiţitură acesta a exclamat “ pan d’oro”, adică “pâine de aur”.
Şi aşa i-a rămas numele.
Acum, aceşti doi muncitori au salvat drojdia şi au reuşit astfel să menţină secretul fabricaţiei. De curând, fabrica a fost cumpărată de un investitor italian care lucrează şi el în domeniu de generaţii, o parte dintre muncitori au fost rechemaţi şi cozonacii încep să iasă din cuptoare.
O poveste banală, ar crede unii.
Dar e importantă pentru că da, uneori e nevoie de sacrificiul personal, de multă răbdare, de speranţă şi încredere pentru a schimba lucrurile în bine.
Cei doi muncitori vor rămâne în istoria fabricii şi nu numai, au salvat o fabrică şi au dat o lecţie de moralitate multora.
Articol scris de Liliana Angheluță