O îndrăgesc chiar pentru asta: nu se teme să anunţe public că nu reuşeşte să facă o omletă cum trebuie, că nu-şi calcă bine cămăşile şi că a uitat unde a pus cratiţa cu coadă.
Sutele de prieteni virtuali sau reali se grăbesc să-i sugereze locuri din casă unde ar trebui să găsească cratiţa, între timp ea scoate la plimbare fata şi mănâncă pizza în oraş.
Suferă de cald, transpiră şi se târâie sub soare, fără chef şi fără vlagă, plănuind să lenevească acasă, cu o carte în mână. E imperfectă şi nu ascunde asta. E liberă să spună ce vrea, şi-a creat libertatea asta, nu se preface şi nu face pe perfecţionista.
Tocmai de asta e simpatică, nu e genul care să dea de înţeles la tot pasul că nu-i frumos aia sau ailaltă, că trebuie să te comporţi într-un anumit mod, că trebuie să ştii obligatoriu să faci o omletă.
Ea nu ştie şi nu-i pasă de ce crede lumea.
Nu e nimic rău să-ncercăm mereu să devenim mai buni, mai harnici, mai grozavi, dar fără a deveni obsedaţi de perfecţiune. Devine o pânză de păianjen care ne sufocă trăirile, nu mai râdem, nu ne mai bucurăm de viaţă doar pentru că nu am ştiut să facem un anumit lucru sau pentru că ni se pare că nu ne putem permite un pic de lene.
Tendinţa de a fi la înălţime mereu este un risc şi pentru raporturile interpersonale, se cere prea mult tuturor, este evidentă nevoia de a ţine totul sub control.
Aşa-zisul “ochi al soacrei” este greu de suportat şi căminul nostru, în loc să fie cuibul de relaxare şi fericire, devine un loc tensionat în care curg reproşuri de orice fel.
Stima şi respectul de sine nu se câştigă prin boala perfecţionismului, ci prin libertatea de a admite că nu le poţi face bine pe toate, de a înţelege că în anumite puncte excelezi, în altele nu.
Aşa este uman.
Greşelile noastre, părul ciufulit şi fasolea arsă ne dau jos de pe piedestalul pe care suim deseori fără motiv.
Prietena mea nu este perfectă şi râde singură de asta. Este scriitoare de o rară sensibilitate, scrie versuri şi-n timp ce merge pe stradă, dar nu ştie să facă o omletă. Şi o spune senin, spre disperarea celor care cred că eşti obligat să le faci bine pe toate.
Articol scris de Liliana Angheluță