Unii spun că-s mândri a fi români! Declară aşa, sus şi tare, ca şi cum i-ar fi întrebat cineva, ca şi cum cineva s-ar fi îndoit!
Mândria naţională nu se discută şi nu se expune, dar, mă rog, fiecare cu ale sale gânduri.
Problema nu e asta, ci că ulterior adaugă ceva de genul:
Nu ca emigranţii care au părăsit ţara! Că ei n-au stat să sufere aici!
Habar nu au cât suferă emigranţii în afară, nu ştiu că jumătate din ce câştigă ajunge pe masa copiilor, tinerilor sau bătrânilor din ţară.
Chiar dacă ştiu, nu le pasă. Continuă să acuze, să se pună singuri în valoare, să declare că doar o lipsă de curaj i-a determinat pe unii să plece, fără a bănui măcar câtă putere trebuie să scoţi la iveală pentru a te adapta la o nouă lume şi fără a şti ce-nseamnă să laşi în urmă tot universul tău.
Nu, nu sunt singurii.
Cei din afară comentează că cei rămaşi nu au avut curaj să se afirme, să iasă-n stradă, că stau ca oile şi nu protestează când e vorba de ceva; afirmă că ei, da, sunt patrioţi chiar dacă au plecat, pentru că se gândesc mereu la binele ţării şi iau atitudine.
Uitând că cei din ţară sunt atât de prinşi în ghearele sărăciei şi ale problemelor de supravieţuire încât au viteza de reacţie mică.
Cu 200 eur salariu nu-ţi mai vine să ieşi în stradă, te gândeşti doar cum să rezişti, cum să iei de-ncălţat copiilor. Depresia naţională e mai puternică decât dorinţa de schimbare.
Apoi mai sunt ardelenii ( nu-s buni nici ăştia, că-s prea tipicari, dom’le, şi parcă au şi sânge nemţesc), moldovenii ( ăştia beau mult), dobrogenii ( că parcă prea e uscat pământul lor)…
Nimeni nu-i unit cu nimeni şi toţi, în schimb, sunt patrioţi.
Patronii vorbesc rău de angajaţi, tinerii de bătrâni, copiii se plâng de mame şi mamele se plâng de taţi.
Toţi se plâng de politicieni, cu asta, da, sunt de acord, dar nu, nu se gândesc că lucrurile se pot schimba: se plâng şi-atât.
România-i dată-n cinşpe, fiecare cu ale lui şi unul mai patriot ca altul. Dar pe cont propriu.
Şi tocmai asta-i buba: politicienii corupţi, baronii locali, trepăduşii fără sens şi cei care vor să se-mbogăţească peste noapte ştiu că oamenii sunt prea ocupaţi cu propria dezintegrare.
Practic, ne arătăm cu degetul unul pe altul şi ei, răpitorii, trec printre degetele noastre, numai pentru că nu ştim să strângem pumnul!
Articol scris de Liliana Angheluța / sursa foto: predicalaparola.com