Ştii la ce e bună cenuşa de lemn?
Ţăranii din întreaga lume au ştiut.
O folosesc de sute de ani pentru că au descoperit singuri că vindecă anumite boli.
Instinctul, experienţa, întâmplarea i-a făcut să afle că cenuşa presărată peste răni le ajută să se vindece mai repede, fără infecţii. Au aflat că e bună pentru dureri de picioare, reumatisme, abcese şi sângerări de orice fel, că este extraordinară pentru a curăţa dinţii.
Când eram mică, vedeam cum femeile de la ţară fierb oalele de tuci într-un lighean mare în care adăugau cenuşă.
La acea vreme nu înţelegeam cum poţi curăţa cu o apă atât de murdară obiectele scufundate înauntru….
Apoi am văzut cât de strălucitoare ieşeau, am aflat că şi rufele se pot spăla cu leşie, adică cu apă în care a fost dizolvată cenuşă. Mai târziu am văzut că atunci când ai probleme digestive există pastile care sunt făcute din cenuşă vegetală, adică de lemn.
Dar ceea ce m-a convins definitiv că cenuşa nu e de aruncat a fost o întâmplare de care şi azi mă minunez, deşi am înţeles-o.
Bunica mea, în miez de iarnă, avea o enterocolită teribilă. Nimic nu avea efect. Nici o doctorie nu reuşea să stea în stomacul şi în intestinele ei. Mergea la baie din oră în oră, era un coşmar. Mânca puţin şi imediat trebuia să meargă la baie.
Într-o seară am ieşit un pic cu ea la aer, crezând că aerul proaspăt îi poate aduce un pic de culoare în obraji.
Cum era deshidratată, după vreo 10 minute de mers greu pentru că se sprijinea de mine, a cerut să bea apă. De unde era să-i dau eu apă pe strada aia lungă? Aşa că am bătut la poarta unei femei în vârstă, o cunoşteam bine, mi-era dragă.
Femeia a deschis, a aflat necazul şi i-a spus bunicii mele:
“Intră un pic, stai să-ţi dau ceva!”
A luat o lingură, a scormonit în sobă, dedesubt, a scos lingura plină cu cenuşă curată, a căutat-o un pic cu degetul să nu fie bucăţele de lemn nearse şi i-a dat bunicii să înghită:
“Curaj, înghite cenuşa asta, uite colea şi un pahar cu apă, bei un pic şi-ai să vezi că-ţi trece!”
Aşa a fost. Din lingura aia a trecut totul!
De atunci aveam grijă mereu să păstrez într-o punguţă câţiva pumni de cenuşă, vara era numai bun, atunci
începeau copiii să se strice la burtă de la fructe necoapte bine sau de la cine ştie ce.
Cenuşa purifică, este antibacteriană, este bună ca îngrăşământ pentru pământ şi e bună de pus peste zăpadă ca să nu aluneci.
N-o arunca, cel puţin nu pe toată.
Ai grijă să păstrezi măcar un pic într-o punguţă.
Articol scris de Liliana Angheluță