Un proverb african spune că viața e ca o frunză de palmier în bătaia vântului.
Ca o frunză care se apleacă, dar nu se rupe.
Cam despre asta e vorba, despre capacitatea oricărei ființe vii de a se adapta mediului.
Această capacitate este și definiția inteligenței de altfel, plantele și animalele pe care le cunoaștem au rezistat de-a lungul milioanelor de ani și au evoluat, înfruntând schimbările de mediu, dezvoltând abilități menite să le asigure supraviețuirea.
De ce ne interesează pe noi asta, acum?
Pentru că și supraviețuirea în cotidianul nostru mărunt e o luptă care trebuie să fie câștigată, nu-i deloc simplu să ai ce-ți trebuie, să-ți fie bine la locul de muncă sau acasă.
Capacitatea de adaptare este printre cele mai apreciate calități ale unei persoane și trebuie să fie cultivată tocmai pentru că poate face diferența între o existență chinuită și una de succes.
Adevărul e că viața e în continuă transformare, ritmul cotidian nu mai permite ca lucrurile să înceapă într-un fel și să se termine în același fel și după 40 de ani.
Lumea emigrează, pleacă sau vine, locurile de muncă apar sau dispar, persoanele dragi nu rămân mereu alături și, în tot acest vârtej, trebuie să fim pregătiți să înfruntăm situațiile fără teamă.
Un comportament rigid, ideea preconcepută că totul trebuie să fie cum vrei tu nu ajută, lucrurile se schimbă și noi trebuie să ținem pasul.
Ne este bine în zona noastră de confort, dar acolo nu se întâmplă nimic, la un moment ea însăși devine ca o temniță, vedem cum alții evoluează și noi nu. De aceea trebuie să ne asumăm riscuri, fără teamă de nou, să acceptăm din start că acel pas poate fi și greșit și să ne imaginăm ce s-ar putea întâmpla în cazul unui eșec.
Odată vizualizat un final neprevazut, suntem pregătiți să facem pasul adaptării.
Un nou loc de muncă, mutarea într-un nou oraș, ieșirea dintr-o relație nefericită, orice schimbare e un final dar și un început. Și tocmai de acel început nu trebuie să ne fie teamă pentru că e mai nocivă stagnarea decât transformarea.
E bine să avem mereu două soluții de ieșire din situații de criză, să alegem una dintre ele și să fim gata în orice moment să ne pliem spre a doua soluție.
Lucrurile nu sunt niciodată cum credem noi c-ar trebui să fie, trebuie să învățăm să le privim din mai multe unghiuri și să alegem ceea ce e mai bine pentru noi.
Cu alte cuvinte, să ne pliem, să fim frunză de palmier în bătaia vântului care nu poate fi evitat, orice am face.
Articol scris de Liliana Angheluță