Regiunea balcanică e, dintotdeauna, o răscruce între popoare şi culturi diferite. E inutil să-ncerci dezbinarea legăturilor dintre oameni, sunt puternice şi cel mai bine o demonstrează Sarajevo, capitală a Bosniei – Herţegovina. În 1992 începea cel mai crunt asediu împotriva acestei legături.
1380 de zile menite să separe sîrbii, croaţii, musulmanii şi evreii care trăiau în oraş.
Au fost ucişi 12.000 de civili, dintre ei 2.000 erau copii. Au fost rănite şi mutilate mii de persoane, în încercarea de a anula secole de convieţuire paşnică.
Naţionaliştii sârbi şi croaţi nu luaseră însă în considerare faptul că locuitorii din Sarajevo erau mândri tocmai de această culoare multietnică, de multiculturalism. Intelectualii oraşului reuşiseră să formeze o concepţie conform căreia oamenii nu se defineau prin religie, era loc pentru toată lumea. Locuitorii au rezistat asediului, nu s-au lăsat împărţiţi, până şi sârbii locali au apărat oraşul de sârbii naţionalişti, până şi evreii, cunoscuţi doar pentru abilitatea în comerţ, au apărat pacea lor, a celor mulţi şi diferiţi.
În prezent, după mulţi ani de la acest război sângeros, Sarajevo e una dintre cele mai vizitate capitale ale lumii balcanice, tocmai pentru această diversitate de stiluri arhitectonice şi de mentalităţi culturale.
Se organizează festivaluri de cinema, concerte, muzeele şi sălile oraşului sunt pline de expoziţii de artă, efervescenţa culturală subliniază cât de viu este acest loc încărcat de istorie.
Centrul vechi al oraşului atrage prin labirintul de străduţe pline de prăvălii, cele evreieşti alături de cele turceşti, nimeni nu a ţinut cont vreodată de etnii şi asta se vede pretutindeni. Moscheea oraşului este construită alături de catedrala catolică, turla bisericii ortodoxe se înalţă alături de sinagogă. Până şi în cimitirul oraşului mormintele sunt amestecate, nu se ţine cont de religie, semnele creştine sunt alături de cele turceşti sau evreieşti.
Sarajevo este un oraş marcat de războiul prin care a trecut, pe străzi se văd semnele exploziilor, grenadele au sfărâmat asfaltul, muzeul oraşului mărturiseşte drama şi sunt dese locurile de reculegere în amintirea victimelor.
Dar din toată această tragedie, locuitorii au ieşit învingători, continuând să convieţuiască aşa cum o fac de sute de ani: cele patru confesiuni religioase sunt un exemplu de umanitate şi armonie pentru întreaga lume.
Articol scris de Sofia Trepcea