E adevărat că Abel a fost ucis de către Cain, dar tare s-a mai supărat Cel-de-sus!
Şi parcă n-am învăţat nimic!
Pilde, sfaturi, învăţăminte de bine şi de suflet bun nu se văd, nu se cunosc, nu se aplică!
Fraţi care au dormit în acelaşi pat, care au împărţit biscuiţii şi şosetele, fraţi şi surori care au jucat “Din Oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic” , suflete lipite ca eugeniile s-ar sfâşia mai târziu. Da, au devenit adulţi, sunt căsătoriţi, au copii şi vorba lumii: “ Fiecare cu aia mă-sii!”
Dar când “ aia” e aceeaşi, n-ar trebui ca sufletele să rămână în continuare lipite?
Prea multe familii în care a coborât tăcerea, indiferenţa, invidia, ciuda!Cumnatele nu-şi vorbesc că nu ştiu ce-a spus una acum 5 ani, la pomana nu ştiu cui!
Bunici care nu vor să ştie de nepotul care s-a luat cu “aia”!
Tată care nu mai vorbeşte cu fiul: n-a dat la medicină şi s-a luat de zdrăngănit la chitară.
Prea multe familii sfâşiate!
Nu se vizitează, se vorbesc de rău unii pe alţii, se înşeală unii pe alţii! Nu ştiu să-şi fie aproape unul altuia.
Zice-se că, pentru a fi fericit, trebuie să te simţi protejat de anumite grupuri: cel familial, social, spiritual. Dacă în propria familie nu găseşti înţelegere, nu te poţi aştepta că o vei găsi în exterior. Şi totuşi, deseori se-ntâmplă aşa.
Primeşti sprijin şi o vorbă bună de la străini!
O fi sărăcia de vină? Faptul că nu ai nu ştiu ce… te face să devii egoist, intransigent, neiertător?
Cred că nu!
Cred că ne lipseşte dragostea! Că ne-am rătăcit, pierdut, îndepărtat întâi de noi, apoi de ceilalţi!
Ne-om mai găsi vreodată?
Articol scris de Liliana Angheluță