E vecinul de peste drum. Român, cu o fetiță mică la vreun an, ea se joacă și se-nvârte în jurul mesei de plastic pusă afară, în fața apartamentului lor de la parter.
Nostalgic al grătarelor făcute-n curtea de la țară, a trântit aici, în Italia, un fel de gărduleț în fața geamurilor, să se știe că-i spațiu privat, a pus o masă acolo și dă-i cu manele și beri, grătare și vorbă aspră.
”Așa-i românul când se veselește/ Ca și stejarul când înmugurește”.
Și-nmugurește bine omul nostru, nevastă-sa strânge rufele întinse strategic la soare în bucățica aceea de curte, apoi intră grăbită în casă, are de pregătit oale cu ciorbă și de șters praful, nu sunt dese momentele în care stă el cu fata.
Îl aud foarte bine, fără să vreau, fetița gângurește și se mișcă într-una, cu acea energie inepuizabilă a copiilor mici.
El se răstește, fascinată de limba română sunt mai atentă decât aș vrea:
- Stai așa, în gâtul mă-tii! Stai, îți spun!
Fetița nu stă locului, între timp privesc scena, speriată un pic pentru că micuța merge pe masă și el se uită la telefon, prins de setări, în timp ce ea ar putea să cadă în orice moment.
Nervos nevoie mare, omul îndreaptă telefonul spre ea:
- Stai să te pozez, crucea mă-tii!
Se mulțumește la un moment dat, noroc că fetița ține-n brațe un ursuleț care o liniștește câteva secunde, el apasă pe telefon și-o trage-n poză.
E bucuros, râde satisfăcut cu fața roșie de băutură.
Va trimite poza fetei în rețea, are ce face pe Facebook acum, va primi like-uri și laude, complimente și invitații să dea o bere în sănătatea lor, a celor din familie.
E mândru. Are cu ce.
Mai desface o bere, pregătit să facă față avalanșei de comentarii pozitive.
A muncit mult ca să ajungă aici, se simte grozav, e în Italia, doar nu oricine poate asta, se plimbă câteodată pe bulevardul din oraș cu nevasta la braț și fetița în cărucior.
Mănâncă pizza cu familia rareori, nu-i fraier să dea banii pe prostii.
Are telefon șmecher, curtea lui cu rufe și măsuță pusă la umbra gardului.
Pozele expuse arată clar: trăiește bine.
În ciuda dușmanilor, uite așa.
Articol scris de Liliana Angheluță