Ficatul gras este o afecțiune des întâlnită și reprezintă acumularea de grăsime la nivelul ficatului.
Când este prezentă și inflamația – aspect evidențiat de cele mai multe ori prin creșterea valorilor unor enzime hepatice numite transaminaze – boala se numește steatohepatită și poate progresa către ciroză și chiar un cancer al ficatului.
Cum recunoaștem boală, cum o prevenim, care sunt simptomele ei și factorii care ne expun, cât de frecvență este această afecțiune și care sunt investigațiile medicale recomandate, la care se adaugă recomandări de stil de viață, iată ce veți află din interviul realizat cu un specialist de primă clasă, doctor în științe medicale prof.univ. Liana Gheorghe de la Centrul Medical Neolife, medic primar de gastroenterologie și hepatologie, șef de lucrări și autor al numeroase lucrări de specialitate.
Prietenă mea, Mara, are 49 de ani și este IT-ist la o multinațională. Recent a făcut analize de sânge pentru că se simțea obosită și permanent avea dureri în dreapta. La analize i-au ieșit transaminazele mari. Mi-a relatat că s-a uitat pe internet, și-a dat seama în câteva minute că are steatoză hepatică și că o să moară fulgerător, în chinuri!
Știu că această povestire stârnește râsul, dar este reală sută la sută și cred că toți ne recunoaștem în această istorisire. De altfel, statisticile spun că oamenii cu educație vin mai rar la doctor, tocmai pentru că se autodiagnostichează cu ajutorul motorului de căutare Google…
Prin urmare, dna doctor cât de grav este dacă avem steatoză hepatică?
Ficatul gras non-alcoolic (non-alcoholic fatty liver disease) (NAFLD) este o afecțiune hepatică caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime în celulele hepatice, ceea ce noi numim steatoză.
De fapt, ficatul gras non-alcoolic include două entități distincte, cu prognostic diferit pe termen lung: steatoză și steatohepatita. Spre deosebire de steatoză hepatică simplă care, de regulă, nu progresează, seatohepatita non-alcoolică are o evoluție progresivă către fibroză, ciroză și cancer hepatic, la care se asociază o serie de complicații extrahepatice redutabile și mă refer la riscul crescut pentru afecțiuni cardiovasculare și maligne.
Cum știe pacientul dacă are steatoză sau steatohepatită?
Diagnosticul definitiv și distincția între cele două entități sunt posibile doar prin examen histologic, adică ceea ce se cheamă biopsie hepatică.
Diagnosticul de acuratețe pentru ficatul gras non-alcoolic necesită eliminarea afecțiunilor care pot determina NAFLD secundar, printre acestea numarându-se hipotiroidia, malnutriția, expunerea la toxice industriale, boală Wilson, medicamente că amiodarona, corticosteroizii, tamoxifen, metotrexat, antiretrovirale – și consumului de alcool peste anumite limite (peste 30 g alcool absolut/zi pentru bărbați și peste 20 g alcool absolut/zi pentru femei).
Prin urmare, prietenă dumneavoastră sau oricine se află în situația ei ar trebui să consulte un specialist gastroenterolog, care poate confirma diagnosticul și aprecia riscul de progresie al bolii în acest caz. Google-ul nu poate în nici un caz substitui specialistul cu competențe specifice!
Steatoză hepatică este anunțată prin anumite simptome? Durere?
Din păcate, cele mai multe dintre afecțiunile hepatice în stadii inițiale – și mă refer la hepatite virale, steatoze sau steatohepatite – nu se asociază cu durerea.
Acesta este încă unul dintre motivele pentru care se recomandă evaluarea periodică a stării de sănătate, anual sau bi-anual în funcție de contextul clinic, antecedente, vârstă, genetică, etc.
În cazul acesta, cum sunt identificați pacienții cu ficat gras non-alcoolic?
Acest diagnosticul trebuie suspectat și investigat în următoarele situații:
- creșterea enzimelor hepatice de peste 1.5-4 ori normalul, cu ALT>AST și GGT crescut. Ficatul gras non-alcoolic reprezintă cea mai frecvența cauză a creșterii persistente a transaminazelor;
- descoperirea incidentală a steatozei la examinarea imagistică, adică atunci când pacientul face o ecografie;
- prezența factorilor de risc pentru această afecțiune și mă refer la componentele sindromului metabolic: obezitate, diabet zaharat tip 2, dislipidemie, hipertensiune arterială, vârstă de peste 50 de ani.
Cât de frecvența este această afecțiune hepatică?
Ficatul gras non-alcoolic este cea mai frecventă afecțiune hepatică! Statisticile arată că interesează în medie 30% din populație din Europa și în țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare ale lumii.
Dintre aceștia, aproximativ 5% prezintă steatohepatita evolutivă și 1.5% vor dezvolta ciroză hepatică.
30% este o cifră imensă! Ce justifică o asemenea creștere?
Frecvența acestei afecțiuni este în relație cu creșterea frecvenței obezității și sindromului metabolic cu componentele lui – obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, dislipidemia, hipertensiunea arterială. O notă particulară o reprezintă creșterea frecvenței cazurilor nu doar la adulți, ci și la copii, ceea ce impune o atenție și măsuri preventive speciale!
Avem cazuri de ficat gras non-alcoolic și la pacienții care nu au sindrom metabolic?
Sigur că da, aproximativ 7% dintre pacienții cu NAFLD sunt normoponderali cu probe hepatice normale, în special femei, copii și adolescenți. Diagnosticul aceste categorii de pacienți este și mai dificil, iar riscul de a dezvolta o boală progresivă către ciroză este similar celui întâlnit în cazul pacienților cu profil metabolic.
Care sunt factorii care ne expun la această boală?
Dieta hipercalorică și nesănătoasă, bogată în grăsimi și dulciuri, săracă în legume, fructe și fibre, obezitatea și sedentarismul sunt principalii factori de risc. Evaluarea detaliată a obiceiurilor alimentare – alimente, cantitate, pondere în meniul zilnic – și a activității fizice zilnice face parte din investigația inițială a steatozei hepatică non alcoolice.
Există și o predispoziție genetică de a dezvoltă această afecțiune?
Răspunsul este afirmativ. Purtătorii de alele PNPLA3 I148M și TM6SF2 E167K au un conținut crescut de grăsimi în ficat; genotiparea pentru identificarea acestor variante este disponibilă, dar nu este recomandată de rutină, ci doar în cazuri selecționate.
Ce fel de investigații se recomandă pentru diagnosticul steatozei hepatice?
Procedura de diagnostic de primă linie în steatoză hepatică este ecografia abdominală, care pune în evidență un ficat mărit, strălucitor, cu ecostructura densă și atenuare posterioară.
Deși este o metodă simplă, ieftină și accesibilă, ecografia nu poate diagnostica decât steatoză moderat-severă și nu poate diferenția steatoză de fibroză.
Biomarkerii serologici și variate scoruri compuse din multipli parametri – vârstă, sex, BMI, ALT, GGT, trombocite, haptoglobina, macroglobulina etc. – reprezintă o alternativă acceptabilă pentru diagnosticul steatozei atunci când metodele imagistice nu sunt disponibile.
Diagnosticul de acuratețe al steatohepatitei non-alcoolice se realizează doar prin biopsie hepatică care pune în evidență steatoza, inflamatia, modificări ale celulelor hepatice și grade variabile de fibroză.
Dar investigațiile pentru pacienții cu risc crescut de ciroză?
La aceștia identificarea, stadializarea și urmărirea fibrozei se realizează prin biopsie hepatică sau non-invaziv, cu ajutorul biomarkerilor serologici, scorurilor sau elastografiei tranzitorii sau de tip shear wave elastography (SWE), tehnică încorporată în majoritatea echipamentelor moderne de ecografie.
Cât de importantă este dietă?
Terapia de primă linie în steatoză hepatică este modificarea stilului de viață, cu promovarea unei diete sănătoase de tip mediteranian sau ”blue zone”, hipocalorice, și a activității fizice susținute.
Reducerea aportului caloric cu 500-1000 kcal/zi se asociază cu scăderea ponderală progresivă cu 500-1000g/săptămână. Reducerea aportului caloric este frustrantă, greu realizabilă și greu sustenabilă. O scădere în greutate de 5-8% determină regresia steatozei, inflamației și balonizarii, iar peste 10% – chiar ameliorarea fibrozei!
În acest scop se recomandă reducerea consumului de grăsimi săturate, carne, produse procesate, colesterol, evitarea băuturilor și alimentelor care conțin fructoză și creșterea cantității de fibre, vegetale, acizi grași polinesaturati.
Consumul de alcool în cantitate modestă <30g alcool/zi pentru bărbați și <20 g/zi pentru femei este permis.
Mișcarea are vreo relevanță?
Un program bine structurat de activitate fizică cuprinde 3-5 sesiuni a 30-60 de minute, deci aproximativ 150-200 min/săpt de activitate moderată sau viguroasă (mers alert, alergare, bicicletă, înot). Activitatea aerobică și trainingul de rezistență pot fi combinate.
La ce complicații se poate aștepta un bolnav de steatoză hepatică?
Formele progresive de steatohepatită evoluează spre fibroză, ciroză hepatică și complicațiile acesteia. NAFLD este un factor de risc pentru apariția carcinomului hepatocelular, care se poate dezvoltă și în stadiu precirotic. Complicațiile cardiovasculare – hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, cele maligne – cancer colorectal etc. – și nefropatia cronică sunt frecvent întâlnite.
Pentru consultații și investigații, prof.univ.dr. Liana Gheorghe te așteaptă la Centrul Medical Neolife din București, Bulevardul Ficusului 40 A.
Interviu realizat de Adriana Caranfil