”Orice problemă ar întâmpina, animalele o rezolvă mişcându-se, fie că atacă, fie că fug din calea ei. Plantele, fiind organisme fixe, nemişcate, au dezvoltat alte tactici, absolut impresionante, care funcţionează mai bine pe termen lung decât cele din regnul animal – afirmă Anca Daniela Raiciu, specialist de primă mărime în fitoterapie, gemoterapie și aromoterapie și continuă:
Recent, profesorul Stefano Mancuso, considerat în lumea ştiinţifică ca unul dintre acei oameni care pot schimba lumea, a luat prestigiosul premiu Galileo pentru cartea sa “Revoluţia plantelor”, în care demonstrează nu doar faptul că plantele sunt cele care susţin viaţa pe planetă de milioane de ani, ci şi că sunt superioare regnului animal datorită tehnicilor de supravieţuire perfecţionate de-a lungul timpului.
Fitoterapia s-a născut din observarea de-a lungul sutelor și miilor de ani de observare empirică. Astăzi, în laboratoare sofisticate, pe baza analizelor chimice şi a testelor clinice se confirmă în proporție de peste 90% că proprietățile farmacodinamice ale plantelor sunt exact cele prescrise de către medicina tradițională, veche. Lucrez de o viață în acest domeniu și nu încetează să mă uimească, în fiecare clipă, darurile pe care plantele le aduc omenirii. În mod special plantele medicinale merită o atenție aparte, pentru că ele sunt captate și transformate în beneficii terapeutice, reprezentând cea mai bună soluție de prevenire și tratare a bolilor, de întreținere a sănătății și frumuseții. De aceea sunt mândră că în cadrul diviziei de cercetare-dezvoltare de la HOFIGAL, cea mai mare companie cu capital românesc de pe piața suplimentelor alimentare, reușim să ”captăm” aceste beneficii spre folosul oamenilor.
Nu avem ochi pentru plante, încă nu le înţelegem și nu le cunoaștem
Din păcate – continuă interlocutoarea noastră – din relatările profesorului Mancuso rezultă că suntem aproape orbi când vine vorba de plante. El povesteşte că îşi testează studenţii arătând diferite imagini şi întrebându-i ce anume văd. Poate fi o maimuţă, un crocodil, un leu sau orice altceva. Când pe ecran apare un câmp arid cu câteva plante, studenţii spun că nu văd nimic. De ce? Pentru că nu identifică plantele cu fiinţe vii care merită atenţie…
Ce arată acest lucru? Că, de multe ori, plantele ne par doar obiecte, asemănătoare cu mobila din jurul nostru, le identificăm astfel pentru că au un ritm de viaţă mai lent, iar creşterea și înflorirea sunt atât de încete încât nu reuşim să le urmărim – explică specialistul, dar, o întreagă realitate ne arată că plantele ne pot învăţa multe despre modul în care am putea să supravieţuim pe o planetă supraaglomerată.
Secretul lor stă tocmai în felul în care sunt construite: sunt divizibile. Ați văzut? Fiecare parte a plantei are un scop şi un rol, frunzele fac fotosinteza, florile asigură evoluţia şi răspândirea speciei, rădăcinile asigură substanţele hrănitoare. Dar dacă se rup frunze, planta reuşeşte să trăiască, dacă apare un ierbivor care roade ramurile, creatura verde rezistă, răsare din nou.
Plantelele nu au un singur creier, ci milioane de creiere în rețea
Mai mult de atât, plantele nu au un singur creier care coordonează totul, nu au doar doi ochi şi un stomac, ci milioane şi milioane de celule care acţionează ca niște creiere în reţea, ajutându-se şi transmiţând informaţii. De exemplu, dacă anumite frunze sunt atacate de insecte prădătoare, planta reacţionează imediat şi celelalte frunze se apără, eliminând substanţe chimice alungă imediat insectele. Mai mult decât atât, reuşesc să alerteze plantele vecine de existenţa pericolului!
Având în vedere că planeta este suprapopulată și că schimbările climatice anunță începutul unei noi ere, cred că noi, oamenii, am putea să găsim în plante acea inspirație pentru viitor, de care avem urgentă nevoie!
Plantele nu au un creier central de comandă, ci și-au descentralizat funcţiile și au ca model lucrul în reţea. Progresele recente ale biologiei arată, fără umbră de îndoială, că deciziile luate de un număr ridicat de indivizi sunt mai bune decât cele luate de cei puţini. Cheia stă în cooperare, nu în competiţie.
Este lecția discretă și tăcută pe care plantele ne-o predau în fiecare zi. Dar oare câți dintre noi au ochi să vadă și urechi să audă?” – conchide Anca Daniela Raiciu.
Interviu realizat de Adriana Caranfil