La 17 ani fu violată de-un nemernic.
Când tatăl ei află tărăşenia, o convinse pe fată să depună plângere împotriva lui, deşi pe vremea aia nu era deloc simplu să dovedeşti fapta.
La proces erau torturate tocmai victimele, astfel judecătorul se convingea că fata nu face o asemenea mărturisire doar de dragul de a pune mâna pe un băiat anume.
Artemisiei i-au zdrobit degetele mâinii drepte, o maşinărie infernală, din lemn, se strângea pe măsură ce i se puneau întrebările. Lipsa virginităţii a fost constatată în public, cu doar un cearşaf întins ca paravan, cearşaf prin care se zărea tot ce se petrecea dincolo de el. Umilită, zdrobită, Artemisia câştigă procesul, nenorocitul intră în puşcărie şi ea se trezeşte singură şi arătată cu degetul într-un oraş mare, în care mâna zdrobită însemna că nu ai prea fost fată cuminte şi unde, de regulă, femeile tăceau când li se întâmpla ceva asemănător.
Justiţia nu era pentru ele.
Ridiculizată şi jignită, Artemisia fu nevoită să părăsească oraşul şi casa părintească, să se mărite cu un bărbat oarecare, fu aproape oferită pe tavă de tatăl ei, suma de bani oferită în zestre nu era de neglijat.
Femeia deveni mamă, născu o fetiţă pe care o legăna în timp ce picta.
Da, a fost prima pictoriţă înscrisă la Academia de Firenze, într-o lume care nu accepta femeile, într-o lume în care ele trebuiau doar să fie, nu să facă.
Artemisia refuză rolul de casnică nepricepută la altceva şi pictă, reuşi să ajungă la curtea familiei Medici, începu să vândă tablouri, să picteze altele, să fie din ce în ce mai respectată şi mai apreciată.
Lăsă în urmă soţul incapabil de mai mult şi oarecum gelos pe succesul ei, un soţ care o înşela de altfel, şi acceptă să picteze pentru nobili din toată Italia, crescându-şi singură fata cu banii câştigaţi.
Artemisia Gentileschi a trăit între 1594 şi 1653, operele ei sunt admirate în marile muzee ale lumii.
De ce v-am spus despre ea?
Pentru că nu s-a schimbat mare lucru în 400 de ani.
O femeie violată continuă să fie arătată cu degetul, ca şi cum i-ar fi plăcut, ca şi cum ar fi căutat-o cu lumânarea.
Într-un fel sau altul este izolată şi nimeni nu o va ierta dacă mai depune şi plângere şi dacă ”frumuseţea” de băiat va face puşcărie din cauza ei.
Pentru că aşa se crede, e vina ei, nu a lui.
Artemisia a trăit într-o epocă tulbure, plină de conflicte religioase şi sociale, dar a ştiut să fie puternică, să-şi ia viaţa-n mâini şi să triumfe în artă. Deşi umilinţa şi pata din suflet nu i s-au şters niciodată, victimă a bărbaţilor din viaţa ei, un violator, un tată care a căutat să scape de ea, s-o mărite şi un soţ care n-o iubise, ci o luase pentru bani.
Ce s-a schimat de atunci în societate? Cum e privită o femeie violată? Câte dintre ele denunţă şi câte se ascund, ruşinate?
Răspunsul îl ştim, îl intuim.
Majoritatea.
Articol scris de Liliana Angheluță