Pentru fiecare particulă de materie din noi există aproape un milion de unități energo-informaționale. Doar unul la un miliard este materie în corpul nostru, restul este energie vibrațională!
Acest fapt a fost spus lumii întregi în 1984 de laureatul premiului Nobel, Carlo Rubbia, care a dovedit că oamenii sunt compuși majoritar din energie și într-o foarte mică parte din materie fizică.
Tot ce se întâmplă în organismul tău este supus influențelor externe, de la schimbările de climă până la fazele lunii. Corpurile noastre, inteligente ca și forța universală care le-a creat, se acordează natural și instantaneu la ritmurile universale. Simțim foame, somn, frig, slăbiciune, căldură, epuizare sau dimpotrivă, un nivel crescut de adrenalină.
Problemele serioase apar atunci când primim mesaje mai subtile, care țin de nevoile psihologice sau emoționale. În special pe acestea nu le băgăm în seamă! Și orice acumulare facem, în bine sau în rău, lasă urme în corpul energetic, și de acolo, la un interval de timp, diferit pentru fiecare, se transferă în corpul fizic. Pentru a fi capabil să primești, să înțelegi și apoi să acționezi, trebuie să fii deștept – folosesc cuvântul pentru a mă referi la aspectul de „trezire” a persoanei – și conștient de tine însuți.
Toate marile sistemele tradiționale de sănătate de pe Pământ te învață cât de important este să te asculți! Te învață să-ți identifici adevăratele nevoi. Odinioară foarte ridicată, această capacitate s-a pierdut din cauza comportamentelor moderne! Ne-am îndepărtat de noi înșine, ne-am împins adevăratele nevoi în afara noastră.
Purtăm în noi, fără să știm, boli pe care le descoperim numai când corpul este complet împresurat și pus la zid. ’’Limbajul subtil’’ dispare, fiind înlocuit de gălăgia dezordinii în care trăim.
Cunoști cel puțin un caz în care un prieten/rudă/apropiat s-a confruntat cu drama unei boli despre care pur și simplu n-a știut? Crezi că e posibil ca cel aflat în respectiva situație să nu fi primit nici un mesaj de la corpul fizic?
Greu de crezut! Corpul a trimis semnale care au fost ignorate, minimalizate, sau pur si simplu „îngropate” în zgomotul ca de trompetă, al uitării de sine.
Tu te asculți? Și daca da, ce auzi?
Articol scris de Adriana Caranfil