În România interesul pentru metoda Montessori a apărut în 1922, o propagandistă entuziastă fiind Izabela Sadoveanu. Interesul pentru acest sistem de educație a crescut între 1930-1940 când a existat o adevărată mișcare montessoriană, în prezent existând grădinițe și școli cu dascăli formați în această metodă.
Cei interesați, pot consulta lista instituțiilor de învățământ pe site-ul Asociației pentru Dezvoltarea Educației Montessori în România, dând click aici.
Dar să vedem ce tip de caractere construiește pedagogia Montessori.
Ți-ai dori aceste valori pentru copilul tău?
Copilul poate opta pentru activitățile preferate
Dacă activitatea nu este interesantă pentru copil, cel mai probabil va fi neatent și neimplicat. Dacă sarcina este prea dificilă, neadecvată puterii lui de înțelegere, copilul își poate dori să renunțe. Metoda Montessori îl încurajează să-și aleagă propriile activități, oferindu-i libertatea de a-și alege din mediul educațional ceea ce îl interesează și îi face plăcere. În felul acesta crește libertatea individuală a copilului și corespunzător gradul de atenție precum și cota de beneficii personale ca urmare a desfășurării unei activități din care a avut ce învăța.
În paralel se dezvoltă responsabilitatea ca urmare a alegerilor făcute.
Profesorii îndrumă, nu sancționează
În clasele Montessori, profesorul/învățătorul creează un climat prietenos și respectuos. Îl ajuți pe celălalt numai dacă ți se cere ajutorul. Mai mult de atât ”Ajută-mă să fac singur” este deviza copiilor educați în acest sistem, profesorilor revenindu-le rolul de a îndruma și nu de a corecta, sancționa sau disciplina.
Se consideră că cel mai persistent act de învățare este cel rezultat din propria experiență și din contactul direct cu realitatea.
Rezolvă orice conflict prin non-violență
Atunci când cineva critică trebuie s-o facă în așa fel încât să nu rezulte un atac la persoană. Când critici trebuie să-ți dorești să ajuți la repararea unui defect sau să contribui la buna rezolvare a unei probleme și nu la jignirea celui criticat.
Orice conflict, dacă se naște, trebuie rezolvat prin non-violență. Se încurajează folosirea unui limbaj care pune accentul pe compasiune, iar starea de spirit de dorit a-i anima pe cei implicați în conflict este considerarea nevoilor fiecăruia la fel de importante.
Atunci când copilul este ghidat să comunice pașnic, întotdeauna va fi cel mai probabil un adult cu o viață de familie împlinită și va ști să medieze conflicte de orice tip, de la cele interpersonale până la cele profesionale, indiferent de natura lor.
Copiii sunt educați să aducă după puterile lor, servicii comunității
În funcție de vârstă și de puterea de înțelegere a copiilor, aceștia sunt implicați în diverse servicii aduse comunității, derularea acestora făcându-se într-un cadru plăcut, lipsit de constrângere.
Copii pot planta flori în curtea grădiniței sau pot strânge gunoaiele din curtea școlii, ori pot participa la orice altă activitate doresc.
Copilul respectă și este respectat
Orice copil este respectat de un altul indiferent de etnia, țara, condiția socială de care aparține. Este încurajat să considere egalitatea între oameni ca fiind baza relațiilor sociale, iar respectul se arată prin modul de adresare, empatie pentru celălalt, și felul de a acționa. Chiar dacă nu se bucură de respectul celuilalt, copilul este ghidat să arate, chiar și în aceste condiții, respect.
Dacă cineva nu este de acord cu tine, nu trebuie să faci nimic pentru a-l determina să-ți adopte opiniile.
Articol scris de Ioana Odobeșteanu