Nimic nu mă face mai fericită decât faptul de a constata că oamenii sunt conștienți de cât de benefic este un produs ecologic, dar mai ales cât de muncit și trudit este – spune 
Liliana Ionescu, director de Planificare Producție în cadrul HOFIGAL, care deplânge reducerea drastică a numărului lucrătorilor sezonieri și oferta insuficientă de personal specializat de piața agricolă românească.
De ce agricultura ecologică este atât de ”trudită”?
Pentru că este un gen de agricultură care își asumă din start menținerea contactului cu rădăcinile tradiționale ale cultivării și prelucrării. Ea urmărește să furnizeze consumatorului produse agricole sau medicinale în cazul nostru, din plante proaspete, de cea mai înaltă calitate biologică, lucru care nu se poate obține fără anumite practici și principii de lucru. Operarea cât mai naturală a mediului înconjurător este la loc de cinste și ne obligă să respectăm ciclul natural de viață al plantei. Nu folosim pesticide chimice, nu utilizăm fertilizatori sintetici, totul este făcut conform normelor agriculturii ecologice, norme care sunt destul de dure, pentru cine nu știe!
Pentru o parte a suplimentelor noastre alimentare noi lucrăm aproape în întregime cu oameni și nu cu mașini. Cel mult, la intervale bine determinate și cu mare atenție se folosește o moto-sapă, dar mâinile oamenilor rămân cele mai prețioase instrumente de lucru în domeniul agriculturii ecologice ce vizează obținerea de plante medicinale.
Venit, într-o mică plimbărică, fără chef de muncă
Am ajuns să fim un fel de pepinieră pentru cei care lucrează în sectorul agricol – îmi relatează cu obidă interlocutoarea mea.
Vin oameni noi, se angajează, îi învățăm tot ce e de învățat și apoi pleacă! Vă dau un exemplu: am dat anunț de angajare pentru inginer agricol. S-a prezentat o singură persoană care ne-a anunțat din start că ”a venit într-o mică plimbărică”. L-am condus prin seră, i-am povestit tot ce era de știut, i-am arătat tot ce era de arătat, ca să aflu la finalul întrevederii că el, de fapt, lucra deja într-o firmă de stat, era foarte bine plătit, și era obișnuit ca la 50 de minute de muncă să aibă 10 minute de pauză. Exact ca elevii de școală! La final mi-a declarat că nu știa că este așa de grea munca și a plecat ca din pușcă…Venit. Văzut. Plecat!
Legea și legiuitorii nu ajută?
Legea ne-ar ajuta dacă am putea face contracte de muncă pe perioadă determinată, așa încât să folosim forța de muncă sezonieră doar pe durata lucrărilor efectiv desfășurate, adică din primăvară până-n toamnă.
Iar legiuitorii ar putea să stimuleze puțin cheful de muncă al românilor: faptul că multe persoane din mediul rural se mulțumesc doar cu ajutoarele sociale și refuză orice activitate din care ar putea câștiga un salariu, chiar și cea necalificată din domeniul agricol, contribuie decisiv la această criză. Statisticile sunt alarmante și nu fac decât să descrie o realitate care va deveni și mai dură: în România a scăzut atât numărul muncitorilor calificați, cât și al celor sezonieri și ne aflăm într-o criză profundă.
Care credeți că sunt cauzele crizei de forță de muncă din agricultură?
În primul rând, ne pleacă tinerii să muncească prin alte părți ale Europei. Să nu uităm că avem de-a face cu generații care au altă mentalitate decât cea a predecesorilor lor. Oricum, acești ”millenials” cum ar fost denumiți, caută un loc de muncă foarte bine plătit și cu program flexibil, nu doresc să-și asume responsabilități mari, și imediat părăsesc locul de muncă în care se află pentru o slujbă cu foarte puțin mai bine plătită, chiar dacă nu este din domeniul pentru care s-au pregătit. Este un pragmatism dus la limită, nu? În felul acesta văd tinerii munca, o arată studiile sociologice, o constatăm și noi, angajatori sau antreprenori, astea le sunt valorile, iar astăzi ne confruntăm din plin cu consecințele unei astfel de gândiri – punctează ing. Liliana Ionescu.
Cum vedeți rezolvată această problemă?
Din punctul meu de vedere, ar trebui ca statul român să gândească și ofere o strategie pentru a-i păstra pe tineri acasă. Nu este de glumă! Viitorul economiei românești depinde de asta, pentru că plecarea forței de muncă tinere compromite indicatori economici care își vor arăta colții duri în anii ce vor veni, de la calitatea forței de muncă până la contribuția la asigurări sociale, iar criza forței de muncă în agricultură privește tot personalul agricol, nu doar pe cei calificați sau absolvenții de învățământ superior!
Ca să răspund direct la întrebarea dumneavoastră: sinceră să fiu, nu o văd rezolvată! În ceea ce ne privește, am mărit salariile, beneficiile, ne străduim continuu să creăm un climat bun, le asigurăm transportul de acasă la muncă și invers și tot nu reușim să găsim forța de muncă disponibilă de care avem nevoie.
O rezolvare posibilă, dar urgentă, ar fi reînființarea școlilor de profil, pentru că închiderea şcolilor agricole, devenite neatractive pentru absolvenţii de gimnaziu, a creat însă un gol imens în piaţa muncii agricole din România, fapt care se resimte puternic, cu consecințe negative. În ciuda faptului că și așa suferim la capitolul forță de muncă necalificată și calificată, am devenit o pepinieră pentru alte țări. De exemplu, Danemarca absoarbe, anual, doar de la Universitatea Agronomică Iași, aproximativ 30 de ingineri!
Consider că este un moment în care agricultura, dacă ar fi luată în serios, ar putea relansa economia românească și i-ar putea aduce gloria, iar nouă românilor, hrană ieftină și sănătoasă produsă la noi în țară.
Interviu realizat de Adriana Caranfil