Aşa spunem când renunţăm la ceva ce nu ne doare în mod direct. Sau poate că nici nu ne dăm seama cât de mult ne priveşte o anumită situaţie, un vis, o oportunitate de a schimba totul.
Ocazii sunt, idei avem, dar o lăsăm baltă. Şi ne-am învăţat să reacţionăm aşa, să renunţăm uşor. Nu suntem consecvenți în a realiza un scop, ne vine gândul de a ajuta pe cineva, de a merge în vizită la un bătrânel singur, dar o lăsăm baltă.
Din lene, cel mai adesea…
Socotim c-ar fi bine să facem un anumit curs de perfecţionare dar, chiar dacă e gratuit, găsim motive să n-o facem. Am vrea să aplicăm la o slujbă mai bună, dacă am reuşi ar trebui să facem nişte sacrificii de program personal, schimbările ar fi evidente, aşa că o lăsăm baltă.
Suntem comozi.
Apoi ne plângem că nu ne merge bine. Vrem mai mult, dar dacă ar fi posibil, am primi totul mură-n gură. Fără să dorim, fără să ne străduim. Ne pare rău tot nouă pentru fiecare renunţare, ştim unde am greşit, de ce am plecat, de ce nu ne-am întors.
Am vrea să fie totul altfel, să trăim mai bine, mai frumos. Dar renunţăm uşor.
În România sunt prea mulţi care refuză chiar să muncească, socotind că banii s-ar duce imediat.
Îşi spun:
“Ce rost are să mă chinui? Nu mai bine o las baltă? “
Nici la prăşit nu se duc, nici la cules de struguri, nici naveta în alt oraş nu vor s-o facă, nici să-şi mişte fundul în vreo direcţie nu-s în stare. Adică în stare sunt, dar dac-ar fi posmagi muiaţi pe undeva.
Acum vreo doi ani vorbeam cu un tânăr care lucrează în diplomaţie, în acea perioadă era la Ambasada României în Italia.
Îmi spunea aşa:
“Am muncit mult ca să ajung aici, am dat examene mereu, am învăţat cinci limbi străine, când colegii mei de şcoală băteau mingea pe teren eu eram cu dicţionarele în mână. Nu e uşor, trebuie să renunţi la comoditate când vrei ceva anume, trebuie să fii constant. Noi, românii, nu ştim să muncim din greu pentru ceea ce ne dorim cu adevărat. Ştim doar să ne plângem, dar nu facem efort să privim mai departe de ziua de azi.”
Îi dau dreptate tânărului meu prieten şi-i urez o carieră strălucită. O merită!
Nu a lăsat baltă nimic din ce ţinea de el.
Articol scris de Liliana Angheluță