Se vaită, se dau cu fundul de pământ că-s amărâţi, că n-au de-o pâine, dar de fapt le-ar trebui de-o bere!
Oameni necăjiţi, ar spune unii!
Inconştienţi, ar spune alţii!
Mai pe scurt, puturoşi şi lasă-mă să te las!
Milioane de români au emigrat, muncesc de-şi rup oasele prin străini, în timp ce alţii, extrem de mulţi, n-ar mişca un pai în aşteptarea ajutorului social.
Salariile da, sunt mici, dar fără ele ce fac?
Nimic, aşteaptă să mai treacă o zi, se mai duc pe la vecinul Costică la un pahar, mai sprijină gardul, mai pun de-o gogoaşă, văitându-se de zor şi-ncercând să demonstreze că n-au noroc de-un loc de muncă.
Dar dacă-i chemi se trag înapoi:
-Da’ce, mă, ori îs prost să mă duc la ăla să muncesc pe 1500 de lei? Da’ chiar aşa am ajuns? Ce să fac cu banii ăştia? Lasă, mă, mai aştept, poate-mi pică ceva mai bun!
Știu fabrici de mobilă deschise care caută oameni şi nu găsesc, companii de transport care nu reuşesc să angajeze şoferi, ferme care nu găsesc oameni pentru îngrijirea animalelor şi recolte care zac, neculese, pe câmp.
Nici măcar la cules de struguri nu se duc:
-Eu nu mă duc la ăla, dă 100 la zi şi nimic altceva, mă duc la altul care dă 60, dar dă şi băutură şi ţigări. Că doar n-oi sta “pe uscat”.
Pretenţii şi nepăsare!
Unora le-a intrat lenea în sânge şi nesimţirea-i mod de viaţă. De să nu spunem adevărul despre una din realitățile din România?
Unii iau de exemplu plata în Occident, în majoritatea ţărilor salariul e, în medie, peste 1000 de euro.
Uită însă că cei plecaţi achită chirii, în jur de 500 de euro, că achită facturi şi abonamente, ce le rămâne-n mână fiind tot 400 euro. Plângăreţii ăştia uită tot, habar nu au de efortul altora, de strădanii, n-au habar nici de viaţa lor care li se scurge zi după zi, printre aburi de ţigări proaste şi alcool.
Unii ar spune că n-au noroc, alţii ar spune că n-au chef. Între timp, România se confruntă cu o mare lipsă de forţă de muncă.
Culmea e că braţele există, cheful unora mai puţin.
Articol scris de Liliana Angheluță