Un cuplu liniștit de vârsta a doua. El profesor de literatură, ea conduce o galerie de artă. Nu există probleme în acest cuplu de intelectuali, solid fixați în solul propriilor certitudini.
Și totuși…
Deși este supărat că puștii cărora le predă sunt de o superficialitate înfiorătoare, profesorul blazat reușește să identifice printre elevii săi pe unul care se dovedește a fi diferit. Diferit nu doar prin talentul cu care scrie, ci mai ales prin priceperea vicleană cu care provoacă situații limită. Din plictisit și rezistent cum este la început față de manevrele elevului său, profesorul devine din ce în ce mai interesat de exercițiul literar al micului ucenic și întrucâtva chiar complicele acestuia.
Dotat cu o inteligență neobișnuită pentru vârsta lui, Claude devine păpușarul care trage sforile, în așa fel încât să-ți mențină atenția trează până la final. La un moment dat, ca spectator, te întrebi cine pe cine manipulează în acest joc al situațiilor. Apropo de cine pe cine manipulează, printr-o replică dată profesorului, elevul rezumă întreaga intrigă: ’’Dumneavoastră sunteți sultanul, eu sunt Șeherezada…’’
Kristin Scott Thomas o întruchipează pe nevasta profesorului și devine protagoinsta neașteptată a unei situații îndelung deliberate de către adolescentul-scriitor Claude Garcia, care potrivește cu știința unui adult versat, situațiile și persoanele, pentru a deveni ’’personaje’’ în jocul său.
Filmul este extrem de interesant și conține un amestec de tragic și comic, foarte fin dozat. Este o adaptare a piesei de teatru ’’The boy in the last row’’. Regia și scenariul îi aparțin lui Francois Ozon, un artist complex, cu un palmares fabulos de filme la activ, dintre care aș menționa ’’Jeune et jolie’’ și ’’Picături de apă pe pietre încinse.’’
Urmărește aici trailerul filmului Dans la maison – În casă
Articol scris de Adriana Caranfil