Asta a spus un copil mamei sale de curând.
- De ce nu pleci şi tu în Italia sau pe undeva, cum au făcut alte mame? Nu te gândi că nu mă descurc, eu o să fiu cuminte şi tu vei trimite bani bunicii, să-mi ia birou şi să-mi ia ce vreau!
Alina, mama băieţelului, munceşte de dimineaţă până seara în România, tatăl copilului mai puţin, nu e de muncă în zona lor şi nu se-ndură nici unul să plece.
Au hotărât să fie atenţi la cheltuieli şi să rămână pe poziţii.
Greu, desigur, spre sfârşitul lunii se termină toate prin casă, până şi o sticlă cu ulei e o aventură, au început chiar să gătească dietetic din nevoie: dacă nu ai ce pune-n oală, nu pui! Cică-i dietetic aşa, mai slăbuţ, mai fără grăsimi şi fără carne. Legume, verdeţuri şi un pic de bârnză de vaci, că-i mai ieftină.
Problema e că prin cartier toţi copiii au bicicletă, majoritatea au telefoane bune, se laudă unii că au acasă televizoare mari şi că vor merge la piscină pentru că mama, care e departe, le trimite bani pentru abonament.
Copiii vorbesc între ei:
- I-am spus mamei că vreau jocul ăla şi numaidecât mi-a trimis bani!
- Da-ţi trimite ţie?
- Nu, că eu nu pot să-i scot, dar îi scoate bunica şi-mi iau ce vreau, că doar de aia-i plecată mama.
- Nu ţi-e dor de ea?
- M-am obişnuit! Dar parcă e mai bine câteodată, când vine acasă mă ceartă mereu, mai bine să stea acolo! Aici ce să facă?
Aşa că Alina primi în piept întrebarea copilului, a fost ca un pumn, ca o lovitură.
Nu conta nimic, nu conta că el era singura ei raţiune de a fi, de a lupta, de a rezista, nu conta că ei i se umezeau ochii de dragul lui şi că-l privea când doarme de parcă ar fi un înger.
Îngerul voia bani, voia televizoare scumpe şi telefoane, se ruşina să nu aibă.
Trebuia să spună şi el copiilor ceva pe afară, nu putea să fie luat mereu de prost, să nu aibă măcar un ghiozdan bun şi nou.
– Mamă, du-te, pleacă şi tu cum au făcut alte mame!
Articol scris de Liliana Angheluță