Majoritatea psihoterapeuților care au lucrat cu persoane bolnave de cancer au observat la bolnavii ce prezintă această patologie caracteristici psihologice similare, etichetând aceste similitudini în conceptul de personalitate de tip C.
Psiho-neuro-imunologia și stresul
În ultimii 20 de ani și-a făcut apariția un nou domeniu științific care investighează în mod explicit legătura dintre factorii psihologici și activitatea sistemului imunitar. El poartă numele de psiho-neuro-imunolgie. Grație studiilor, astăzi se cunosc foarte multe lucruri despre efectul stresului asupra dezvoltării cancerului. Cea mai importantă dintre descoperiri se referă la faptul că stresul stă la baza unei eliberări masive de hormoni care activează sistemele de urgență ale corpului, cum ar fi și acel răspuns de natură inflamatorie ce are ca rezultat facilitarea dezvoltării și răspândirii în corp a tumorilor, concomitent cu încetinirea acelor funcții precum digestia, repararea țesuturilor lezate și funcționarea operativă a sistemului imunitar, care în loc să opereze eficient se pun în stare de așteptare.
Personalitatea de tip C este mai predispusă la cancer
Psiho-neuro-imunologia a identificat caracteristicile specifice ale persoanelor bolnave de cancer și le-au comparat cu reacțiile emoționale ale bolnavilor cu alte patologii, cum ar fi persoanele bolnave de inimă, de exemplu. Iată câteva concluzii:
Persoanele acestea sunt adesea oameni care nu s-au simțit bineveniți în timpul copilăriei. Părinții lor au fost poate violenți sau irascibili, ori pur și simplu reci, distanți și exigenți. Acești copii au fost foarte puțin încurajați și au dezvoltat de-a lungul timpului un sentiment de vulnerabilitate și slăbiciune. Mai târziu pentru a fi siguri că sunt iubiți au decis să se conformeze din toate puterile lor exigențelor formulate prin așteptările celorlalți, decât să-și urmeze propriile înclinații. Manifestându-și rareori supărarea sau niciodată ei devin la maturitate niște persoane foarte ”drăguțe”, ”întotdeauna gata să-și ajute semenii”, ”niște sfinți!”.
Oamenii cu personalitate de tip C evită conflictele și-și pun nevoile și aspirațiile pe planul al doilea, uneori pentru tot restul vieții lor. În scopul de a-și salva siguranța emoțională pe care o valorizează atât de mult investesc excesiv într-un singur scop al vieții: profesia, căsătoria sau copiii. Când această investiție este brusc amenințată sau pierdută – de un necaz profesional, de un divorț, de o pensionare, de plecarea copiilor la studii – suferințele copilăriei își fac din nou apariția. Momentul este cu atât mai devastator cu cât personalitatea de tip C realizează că orice efort ar face suferința emoțională este inevitabilă. Această traumă secundară atrage după sine apariția sentimentelor de neajutorare, disperare și abandon, care atârnă greu în balanța psihologică și biologică.
Vrei să afli mai multe despre gândurile și emoțiile care creează boala? Citește și Ing.chim.cercetător Ștefan Manea: Când apare cancerul? Când omul se ocupă de toată lumea, numai de sine nu!, publicat aici.
Articol scris de Roxana Giurgea