Ah, o să spuneţi că-i fleac!
Problema emigrării e atât de dramatică, atât de complexă, lasă atât de multe familii dezbinate şi închide atât de multe uşi încât nu mai contează un pic de mărar! Dar, înainte de a pleca, pune-ţi în geantă şi nişte seminţe, să poţi semăna pe pământ străin.
A fost unul dintre lucrurile de care mi-a fost poftă la scurt timp după plecarea mea. Pe aici, prin Italia, nu se găseşte, nu se foloseşte, mai sunt pliculeţe cu mărar uscat în magazinele româneşti, dar cine locuieşte prin borguri, la depărtare de oraşele mari, nu apucă să le cumpere.
De leuştean nu mai vorbesc, de lobodă nici atât.
Sunt 12 ani de când poftesc. De vreo două ori am făcut rost de seminţe de mărar, mi-am semănat într-un ghiveci şi a crescut, bietul de el, aşa de frumos că nu mă-nduram să-l culeg.
Tot spuneam…”lasă mai încolo, lasă-l să mai crească” până când a venit o furtună de mi l-a zăpăcit de tot. Lobodă mi-am semănat anul ăsta, faină şi roşie creştea în vas, iar nu mă-nduram, am aşteptat să fie mai bogată, mai mare, acum sunt câţiva vreji care fac în vârf seminţe.
Bune şi alea, o să le semăn din nou la anul.
Cum să faci chiftele sau fasole fără mărar? Nu au gust de acasă!
Cum să faci ciorbe fără leuştean verde? Păi mănânci, că nu ai încotro, dar mereu lipseşte ceva.
Varza nu-i ca acasă, gogoşari nu sunt, usturoi verde nu-i şi laptele nu are nici un gust. Da, aveţi dreptate, tragedia emigrării e atât de amară şi problemele atât de mari încât ce mai contează un pic de mărar sau de leuştean.
Dar contează…
Pentru că ce mănânci acum acasă, ce găteşti acum în sfânta pace a casei şi-n oalele tale colorate nu vei mai găti curând. Nu e chiar un lucru de nimic. Mai ales când eşti femeie, mamă, când eşti obişnuită să te-nvârţi prin bucătărie şi să guşti bucatele. Vei gusta şi-n viitor, dar nu va mai fi acelaşi lucru.
Aşa că ia cu tine şi seminţe de orice, vei vedea că-ţi vor prinde bine. Pentru că drumul de întors acasă va fi foarte lung sau nu va fi deloc.
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa foto: www.robertdumitru.ro