Mulți dintre noi își amintesc sensul cuvintelor din titlu, după Revoluție umbla o vorbă hazlie, avea legătură cu prezența lui Petre Roman la o fabrică din București.
Erau înnebunite femeile după el, ce mai tura-vura.
După secole și milenii de interminabile congrese PCR, de adunări naționale și aplauze obligatorii, apăreau noi figuri la televizor, oameni mai tineri, mai energici și, unde mai pui, frumușei. Cum să nu-ți fie drag de ei? Cum să nu fie votați? Mai ales că pe vremea aia nici nu se știa bine cine sunt și de unde au apărut.
Principiul de a vota un candidat după cât e de simpatic s-a menținut ulterior, contează farmecul personal, cum să nu conteze? Mai ales dacă cel susținut știe să spună câte o glumă sau dacă închină un pahar cu vin cu alegătorii!
Pe la țară și nu numai, ți se iartă tot dacă ești frumos, ”prezentabil” adică.
Cine mai pomenește și de Dumnezeu în discursuri sau are ochi frumoși… are și căile electoratului deschise. Personal am fost sfătuită la un moment dat să votez pe unul pentru că avea frumoși ochi albaștri.
Doar atât. Acest motiv părea să fie suficient de bun pentru a-l vota pe respectivul. Urma să-l văd și să-l admir la televizor timp de minimum patru ani,
Dragilor, uneori mi-amintesc ce-și doreau femeile alea din fabrică, înnebunite de bucuria de a-l întâlni pe Petre Roman. Nu am vrut noi valută la început, dar am plecat după ea ulterior. Nu doream bani, dar am descoperit când ni s-au închis fabricile că fără ei nu puteam trăi. Unii s-au lămurit singuri că trebuie să caște creierul, nu ochii, atunci când votează. Alții încă mai trebuie să se lămurească.
Avem răbdare, istoria se măsoară în secole.
Păcat că viața noastră nu.
Articol scris de Liliana Angheluță