Doi bătrânei, soţ şi soţie, urcau o străduţă îngustă dintr-un borg medieval italian.
Noi, un pic mai tineri, fericiţi să fim acolo, mângâind cu privirea şi cu aparatele de fotografiat tot ce era în jurul nostru, de la uşile micuţe din lemn la ferestrele pline de flori roşii, galbene sau albe ca norii de deasupra noastră.
Dacă vreţi să vedeţi panorama…veniţi în casa noastră!
Asta a fost tot! O invitaţie simplă, naturală, de parcă în ziua de azi nu s-ar teme nimeni de necunoscuţi, de hoţi, de oameni răi.
Am mulţumit şi am intrat într- una dintre cele mai vechi case ale borgului.
Construită prin 1500.
Căsuţa bunicii universale.
Bătrâneii ne-au povestit viaţa lor, a copiilor, ne-au oferit o cafea, ne-au plimbat prin toate camerele, istorisindu-ne despre lucruşoarele din jur.
Timpul încremenise în jurul nostru. Nu era nici o grabă şi nimic nu era mai important de făcut.
O căsuţă în care vedeam generaţii întregi de bunicuţe şi de bunicuţi. Totul rămăsese ca odată, demult.
Un pat enorm, înalt, cu tăblii grozave din lemn de nuc, etajere din lemn cioplit pe care se odihneau soldăţei, lampadare din bronz, un cămin uriaş în bucătărie, de înălţimea mea, cu ceaunul vechi de 300 de ani.
Câtă viaţă, câtă moarte, câtă lumină de suflete bune.
Câtă dăruire de sine în a deschide uşa unor necunoscuţi, doar din drag de vorbă bună.
Altă dată, cu ceva timp în urmă, tot într-un sătuc de munte se deschise o fereastră, o mână dădu perdeaua la o parte şi se auzi o voce:
Veniţi, veniţi! Acum se taie tortul!
Ne-am uitat stingheri în jur, gândind că oamenii ăia se înşeală, probabil aşteaptă pe cineva şi au confundat persoanele.
Dar nu, ei pe noi ne voiau, să le fim alături la sărbătorirea unui cuplu care făcuse 20 de ani de la căsătorie.
Ne-am trezit în mijlocul unei petreceri, toţi ne zâmbeau, ne întindeau farfurioare cu aperitive, am cântat de mulţi ani frumoşi, ne-am pupat şi felicitat.
Acei oameni ne adunaseră de pe drumuri şi erau fericiţi cu adevărat să ne ofere ceva de ziua lor.
Pentru că îngerii aşa fac: îţi ies în cale când nu te-aştepţi şi-ţi deschid uşa dragostei.
Articol scris de Liliana Angheluța / foto D’Alessio Nicola