Ciudate mai suntem, noi femeile!
Nu mă mir, doar subliniez.
La început, ne aruncăm cu capul înainte într-o relație, suntem îndrăgostite până peste cap, ne place să credem că analizăm bărbatul de lângă noi, dar creierul e orbit de amor propriu și nebun pe deasupra.
Și ne apucăm să-i facem clătite, dovlecei umpluți, salate de vinete și sarmale, prăjituri și fursecuri, ne apucăm să-i călcăm cu drag pantalonii lui de bărbat sadea, să ștergem geamurile ca să primim laudele lui când va ajunge acasă și va observa strălucirea lor.
El nu observă nimic, dar noi nu știm încă.
Atunci îi atragem atenția, el se entuziasmează fals, îl doare-n cot de geamuri și de lenjeria impecabilă, el vrea doar friptură, nu vrea salată de crudități, nu ține dietă și nu pricepe de ce trebuie să mănânce morcov ras doar pentru că-i bun pentru organism.
Uneori tace și-nghite, alteori se preface că apreciază ce bine am știut noi să scoatem o pată, dar gândul lor e la friptura pe care ar putea s-o capete sau la îmbrățișări amoroase în patul conjugal. Muncim mult ca să-i obținem după chipul și asemănarea noastră și, mai ales, să le arătăm ce bună alegere au făcut.
Să merităm atenția și dragostea asta, așa că frecăm, lustruim și gătim.
Dar pe ei tot în cot îi doare, c-așa-i natura lor, vor doar să fie lăsați în pace și să se-ndoape cu friptură și cartofi prăjiți (vai, ce dăunător!).
Chestia comică e atunci când pricepem că ne irosim degeaba resursele:
” – Mă trezesc dimineața înaintea ta, cu jumătate de oră mai devreme, altfel cine ți-ar pregăti hainele și pachetul pentru muncă?
- Lasă, dragă, doar nu-s mort, fac și singur!
- Ah, da? Și până acum de ce n-ai făcut?
- Nu te-am rugat niciodată să-mi pregătești hainele!
- Ah, da? Și dacă n-aș fi eu ce-ai face? Dacă n-aș găti eu zilnic ce-ai face? Pentru tine spăl și calc, numai eu știu cât mă chinui la cămășile tale, ce-ai face fără mine?”
Ei se gândesc atunci că viața fără noi n-ar fi chiar atât de rea, își amintesc o vreme când își duceau rufele la spălătorie și se îndopau cu grăsime animală de câte ori vroiau, cu hamburgeri și alte chestii minunate de care nu se mai ating de ceva vreme.
Soluția? Dacă facem ceva s-o facem cu drag, fără a aștepta laude și recompense, fără frustrări ulterioare. Dacă nu mai facem, nu trebuie să le explicăm mare lucru, nici să le scoatem ochii, rezultatul nu va fi în favoarea noastră.
Și apoi, e adevărat că dragostea e oarbă, dar nu chiar atât de mult încât să nu observe și ei la un moment dat defectele noastre, chiar dacă ne credem perfecte.
Articol scris de Fabiana Nicolae