- Nu pot s-o fac! M-am blocat! Ţara aia a trăit fără mine atât de mult timp şi nimeni nu m-a întrebat dacă mai pot!
Aşa-mi spunea, de curând, un bărbat, zidar, şofer, tăietor de lemne şi lucrător în tot ce se pricepea să facă. Adică de toate.
Şi-a văzut de munca lui, a trimis mereu bani acasă nevestei şi copiilor, mamei şi fraţilor nevoiaşi.
Bucuroşi toţi nevoie mare, şi-au reparat casa, au cumpărat lemne şi cizme, copiii s-au făcut mari, mama s-a operat că na, la spital trebuie bani, fraţii şi-au mai făcut şi ei din treburi, ba un calculator la copii, ba nu ştiu ce altceva le trebuia.
Bani şi iar bani.
Copiii cu nevasta au venit de câteva ori la el, în Italia, era mai simplu şi el nu risca locul de muncă.
Aşa c-au venit ei în vacanţă, el i-a dus la Roma, le-a arătat Coloseum şi Vaticanul, i-a plimbat şi răsfăţat, să ţină minte că lumea-n care trăieşte e frumoasă.
Numai că el, în viaţa de zi cu zi, nu stă de plimbări.
Are mâinile bătătorite şi sufletul strâns în sine, de abia vorbeşte, a uitat cum e să fii liber în cuvânt.
- Nimeni nu mă-ntreabă dacă mai pot, înseamnă că, de fapt, nu le pasă. Vor bani, ştiu că eu sunt aici şi că le trimit şi asta e bine. Atât. La ce să mă-ntorc?
E greu şi pentru cei de acasă, decizia de a fi împreună, dar săraci, e teribilă.
Nu-i uşor să spui unui copil că n-ai bani de mere, de lapte, de un tort de ziua lui.
Majoritatea celor care s-au întors în ţară pleacă înapoi după ceva timp.
- Am crezut că se va schimba totul în bine, că mai stau un an şi-or face minuni în ţară, că se vor deschide fabrici, că vor mări salariile. Dacă mergi în zona noastră e jale, nici oameni nu mai sunt pe drum ca înainte, darămite muncă.
Ieşi în drum şi te duci la crâşmă, că altceva n-ai ce să faci.
Da, aş putea să deschid eu ceva, o afacere, un magazin, un atelier de ceva, dar nu merge nimic acolo, ar trebui să vindem casa şi să ne mutăm în alt oraş. Dar copiii sunt la şcoală, au prieteni, e complicat.
Aşa că mai stau! N-am încotro! Îmi pare doar rău că nu mă-ntreabă nimeni dacă mai pot, dacă mai vreau! Nu, nu mai vreau, dar n-am încotro. Poate-or face ăştia ceva bun în ţară, şi mâine m-aş întoarce!
Articol scris de Liliana Angheluță