Așezată ca o inimă într-o regiune geografică și culturală de o tulburătoare frumusețe, Mănăstirea Prislop este îmbrățișată de dealuri. Am ajuns aici într-o zi dulce de septembrie, în care aerul era încremenit în propria-i splendoare.
Îi datoram Sfântului Nicodim ctitorirea mănăstirii Prislop, pe care a ridicat-o după ce construise Visina şi Tismana, Vodiţa și Vratna și încă alte câteva. Cam 30 de kilometri mai trebuie să mergi de la Hunedoara spre sud, pentru a ajunge la mănăstirea Prislop, accesul fiind destul de facil. Este unul dintre reperele credinței ortodoxe, pentru că aici a trăit și slujit Arsenie Boca.
Părintele Dumitru Staniloae, poate cel mai savant dintre teologii ortodoxiei românești, spunea că a fost un ’’fenomen unic în istoria monahismului nostru.’’ Credincioșii români vin smeriți, cu miile, să se închine la mormântului celui care este considerat unul dintre cei mai mari călugări vizionari și făcător de minuni, intrat în istoria relativ recentă a spiritualității ortodoxe cu supranumele de ’’Sfântul Ardealului.’’
Istoria personală a părintelui Boca este plină de dramatism și episoade-limită. A fost persecutat – de comuniști – arestat, zdrobit și torturat în trupul fizic. A murit la aproape 80 de ani, dorindu-și să fie înmormântat la mănăstirea Prislop, căreia i-a profețit că avea să devină loc de pelerinaj. Așa s-a și întâmplat: zeci de mii de oameni vin să se alăture sărbătoririi hramului bisericii, de două pe an, și mii de oameni vin săptămânal să-i aducă flori la mormânt, să se roage, să se reculeagă.
Format ca teolog la Muntele Athos, călugăr și pictor de biserici, Arsenie Boca a fost stareț la Sâmbăta de Sus și mai apoi la Prislop. Cu o personalitate ieșită din comun, ce-i speria de moarte pe comuniștii fără Dumnezeu, părintele Boca a produs tuturor celor cu care a venit în contact, o impresie vie, de neșters. S-a spus că ’’o spovedanie la el era un lung proces de analiză de conştiinţă. Cine ieşea de la dânsul, ştia că este eliberat de toate relele, născut cu adevărat din nou”. 
În patrimoniul afectiv al românilor, părintele Boca are un statut aparte. Se crede că putea călători prin aer, că putea dematerializa orice ușă, că avea darul ubicuității, că a profețit unele secvențe ale modernității, imposibil de anticipat. Părintele Arsenie Boca este lipit de inima românilor credincioși, mai ales prin cugetări și predici, care-ți sfredelesc inima cu adevărul lor. În el coexistau aplombul și blândețea cuvântului. Întrebările care plutesc în aer, după ce-i citești mesajele de pe zidurile mănăstirii sau pe cele încifrate în icoanele pe care le-a pictat, pline de adânci înțelesuri, îți transmit o stare memorabilă.
Ca în mai toate locurile monahale din România, spectacolul florilor e la el acasă la mănăstirea Prislop. Este mândria fiecărui loc de închinăciune ortodox, să-ți vorbească de la inimă la inimă, prin inima florilor. Parcul este și el înțesat de verdeață, populat cu brazi, pini și magnolii. Biserica Mănăstirii Prislop a fost făcută pe la sfârșit de secol 14, într-o maniera specifică bisericilor muntene. E simplă, modestă, demnă și relativ mică. Clopotnița de pe deal sugerează arhitectura tradițională maramureșeană.
În icoanele pictate de Arsenie Boca se reflectă ca-ntr-o oglindă a timpului, mintea și inima sa. Din ele, Isus ne privește cu un amestec unic de dragoste, durere și promisiune.
Desființată în 1959 într-un elan ateu specific comunist, al cărui scop era să frângă temelia spiritualității românești, mănăstirea a fost reînființată în 1970, iar în 1990 consolidată și restaurată.
De părintele Arsenie Boca se leagă revirimentul extraordinar al acestui locaș, în care peste 4 decenii a pictat fresce și icoane, de o valoare inestimabilă astăzi, când mănăstirea este considerată și un reper de frumusețe ortodoxă.
Vino la mănăstirea Prislop când simți că trebuie să-ți acorzi un moment de liniște profundă! Vino aici sa vezi câtă frumusețe plutește în aer! Vino să rămâi doar cu tine, pentru a trăi o experiență personală plină de secrete!
Până atunci, primește darul acestor cuvinte: ”Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe urmă că ai ales rău. Îţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu..? Mai primeşte El o grămadă de hârburi, în loc de un vas frumos, cum puteai să fii…?”
Urmărește aici o galerie foto.
Articol scris de Adriana Caranfil