Aşa trece prin lume: cu sacoşele-ntr-o mână şi cu mânuţa copilului în alta!
Merge pe drum, împovărată, şi profită de ocazie să repete cu cel mic tabla înmulţirii!
Evită magazinele mari, pline cu dulciuri şi jucării, cu tentaţii de orice fel în faţa cărora copilul începe să-ntrebe:
-Oare n-ai putea cumpăra şi biscuiţii ăştia cu cremă?
Nu, nu se poate, totul e calculat.
-Nici măcar maşinuţa aia mititică, aia roşie, din plastic?
Nu, nici aia nu se poate.
Deşi îi sângerează inima, femeia îl poartă spre rafturile cu făină şi mălai, cu ulei şi sare, bagă-n coş ce-i trebuie şi-ncearcă să iasă cât mai repede. În treacăt îi dă însă voie să-nhaţe nişte eugenii, oricum îi trebuie la şcoală a doua zi.
Femei singure, trec prin lume, împovărate de griji, învaţă să repare robinete, să monteze clanţe la uşi, aleargă să plătească facturi, repară ciorapii rupţi şi-şi ţin bine socotelile pe carneţelul ascuns în geantă: cât la întreţinere, cât la lumină, cât pentru o pereche nouă de pantofi şi cât pentru lapte.
Şi-ar dori, desigur, vreo carte, dar nici pomeneală de aşa ceva. Să ţii singură o casă nu-i uşor, să creşti copii nici atât!
Armata nevăzută a femeilor divorţate nu se face remarcată în nici un fel. Obligaţiile, sarcinile sunt îndeplinite în tăcere, oalele cu ciorbă forfotesc de zor, temele sunt verificate în fiece seară şi viaţa merge înainte, zilnic, cu aceleaşi îngrijorări.
Uneori primesc un bileţel, cu inimioare sau fluturaşi desenaţi stângaci:
-Eşti cea mai bună mamă din lume!
Atunci mamele prind puteri, zâmbesc şi se gândesc că asta e calea cea bună.
Unde sunt taţii?
Au dispărut, mulţi zac prin baruri, scufundaţi în votcă şi bere, au ştiut doar să facă prunci, nu să-i şi crească.
Dar armata nevăzută a femeilor divorţate nici nu mai vrea să audă de ei. Se descurcă singure, aleargă, repară, gătesc, verifică teme, calcă şi curăţă. Iar uneori primesc un alt bileţel, plin de desene micuţe:
– Te iubesc, mamă! Eşti cea mai frumoasă!
Articol scris de Liliana Angheluță