Dacă vrei să vezi cel mai fermecător film care s-a făcut vreodată despre escroci, în afară de un clasic al genului și mă refer aici la ’’Ticăloșii’’ cu Michael Caine și Steve Martin – unul dintre favoritele mele absolute, care dacă ar fi după mine s-ar preda la școală – atunci trebuie neapărat să vezi ’’American Hustle’’ – ’’Țeapă în stil american’’.
Povestea este cea a unui cuplu de escroci geniali, care dau viață unui scenariu exploziv, excelent scris, bazat pe povestea reală a unui răsunător scandal al anilor 70!
’’Țeapă în stil american’’ recreează în întregime atmosfera și nervul acelor ani. S-a mers până la detaliu, și s-au obținut rezultate impecabile: costumele, coafurile și gesturile personajelor, interioarele, toate sunt fără cusur! Ba într-o scenă, apare și un cuptor cu microunde, un fel de vedetă a acelor ani, obiect de bucătărie inedit despre a cărui toxicitate începuseră să se scrie în articolele vremii.
Escrocul Irving Rosenfeld, interpretat de Christian Bale – sugerează că originile viciului său se află în copilărie când a hotărât să-și ajute tatăl care avea o afacere cu geamuri de sticlă. Cum? Spărgând absolut toate ferestrele din cartier și din împrejurimi. Crescând, a dezvoltat abilități speciale în a exploata lăcomia și credulitatea altora, disperarea, viciile, impasul. Bale are în ’’American Hustle’’ o interpretare genială, de la modul în care este machiat și transformat pentru a întruchipa convingător personajul, până la privirea aruncată prin lentilele ochelarilor fashion pe care-i poartă.
Irving întâlnește o femeie cu un trecut obscur, pe Sydney – interpretată de Amy Adams – născută în New Mexico. Falită, dar extrem de ambițioasă, disperată să reușească în viață, foarte inteligentă și dispusă să se reinventeze din temelii pentru a crea un personaj sofisticat și perfect credibil, se angajează la revista Cosmopolitan unde capătă stil și distincție.
Ulterior se lansează în ’’business’’ cu noul ei iubit, Irving – care avea deja o soție, un copil și un lanț de spălătorii în New Jersey. Sidney va pretinde în fața celor care urmează să-i devină victime, că e o englezoaică înstărită, cu relații sus-puse în lumea finanțelor britanice.
Accentul ei englezesc impecabil, atuurile fizice de excepție și vestimentația eclatantă prostesc pe toată lumea!
Irving și Sidney iubesc jazzul și pe Duke Ellington, amănunt care garantează din start o undă de simpatie a spectatorului. Împreună pun la cale un business abject, bazat pe credulitatea și disperarea oamenilor bogați care aveau nevoie de bani. Primeau un comision piperat, nerambursabil, pentru a aranja ’’pretinsul’’ împrumut, care de fapt, nu era acordat niciodată.
Afacerile mergeau extraordinar, cei doi fac bani frumoși până când sunt prinși de un agent federal jucat de Bradley Cooper, care în schimbul pedepsei cu închisoarea le cere să colaboreze pentru prinderea a 4 infractori.
Agentul federal, la rândul său dornic de a scăpa de viața lui banală și funcționărească, vrea să dea marea lovitură menită a-l propulsa rapid în carieră.
Sedus de lumea în care intră, grație planului conceput de Irving și Sidney, agentul trece și el printr-o serie de transformări. Îți dă încă de la început impresia că are stofă de escroc și că va trece din moment în moment în ’’tabăra cealaltă’’.
Dar nu – pare să ne spună scenaristul – pentru a fi un escroc talentat ai nevoie de multă inteligență, simțul măsurii și extrem de multă imaginație – ceea ce personajului lui Cooper pare să-i lipsească.
Prin urmare, plusează neghiob și lucrurile o iau pur și simplu razna. O întreagă încrengătură de afaceriști veroși, politicieni corupți, mafioți locali și internaționali încep să iasă la suprafață, iar scandalul tinde să ia o amploare mult mai mare decât cea imaginată și acceptată inițial de Irving și Sidney.
Filmul are o dinamică extraordinară, cu multe răsturnări de situație și scene amuzante sau grotești. Nu ești niciodată sigur cine e escrocul și cine urmează să fie escrocat, pentru că toată lumea înșeală pe toată lumea. De fapt, asta e și filosofia lui Iriving, al cărui motto este: ’’toată lumea escrochează pe toată lumea, doar ca să trecem prin viață…’’
Personajele sunt foarte puternice și bine conturate, cu multe nuanțe care le face extrem de interesante. Nu de puține ori, ochii personajelor, chiar și atunci când pun la cale operațiuni mari de înșelătorie sunt umezi de lacrimi. Sunt o mărturie a pasiunii și disperării lor, sunt lacrimi care par să spună ’’eu nu sunt individul care sunt nevoit să fiu. Sunt obligat să fac un lucru pe care de fapt, îl detest…’’
Acest mic amănunt, conferă un aer de fragilitate binevenit întregii panoplii de personaje. Nu de puține ori în film există scene de emoție reală, în ciuda unui subiect considerat îndeobște vulgar, așa cum este înșelătoria.
Notă: la un moment dat, există o replică în conformitate cu care dacă America ar fi condusă de escroci, atunci ar fi Europa de Est sau Guatemala și se sugerează că dacă infractorul vrea să scape de închisoare, atunci ar trebui să fugă în….România. Mărturisesc că asta a cam durut!
Acord punctaj maxim nu doar pentru scenariu, regie, costume și jocul actorilor, ci si pentru soundtrack-ul peliculei. Coloana sonoră este lucrată de Jeff Lyne si simplul fapt că avem bucuria să-l auzim pe Duke Ellington, Tom Jones ori Paul McCartney, face ca standardele filmului să se plaseze foarte sus.
Filmul a avut succesul pe care îl merita cu prisosință: trei Globuri de Aur, 10 nominalizări la Oscar și 13 la Critics’ Choice Awards.
Urmărește trailerul filmului aici
Articol scris de Adriana Caranfil