Michelangelo nu dorea să picteze bolta capelei.
S-a împotrivit, considera propunerea Papei Giulio II o jignire, o răsturnare de situaţie, mai ales că lucra la un proiect statuar grandios.
Se considera sculptor, nu pictor; credea, şi probabil nu era departe de adevăr, că Papa insista tocmai pentru a-l pune în dificultate!
Acesta a fost începutul unei poveşti de trudă, obstacole, chin, o poveste lungă de 4 ani. Cocoţat pe schele, cu faţa în sus şi vopseaua care-i picura peste faţă, deseori neplătit la timp, Michelangelo a recreat Începuturile dumnezeieşti ale lumii.
Celor care-l întrebau de ce nu participă la banchetele organizate de Papa sau de bogaţii Romei răspundea:
– Nu pot trăi printre pământeni după ce stau toată ziua printre îngeri!
Capela Sixtină, peste o mie de metri pătraţi afrescaţi cu scene biblice, este o capodoperă vizitată anual de peste 6 milioane de turişti din toate colţurile lumii.
Face parte din Muzeele Vatican, un uriaş complex muzeal cu zeci de săli în care sunt expuse opere diverse, picturi, statuete antice, mumii egiptene, hărţi antice, tapiţerii etc Ceea ce m-a frapat este că pretutindeni vezi o săgeată indicatoare a căii de parcurs: “ Spre Capela Sistină”!
Şi inima stă în loc, crezând că în următoarea sală vei găsi minunea. Dar nu. Încă o sală, încă una, emoţia creşte, uneori nici nu priveşti atent exponatele, nerăbdarea de a ajunge creşte proporţional!
“To Sistin Chapel”!
La final, ultima oprire, ultima sală din acest labirint al artei, istoriei şi frumosului: faimoasa capelă!
Prima reacţie e de linişte! Se-mbulzesc turiştii, vorbesc între ei şi, când păşesc înăuntru, se face brusc linişte! Pentru că e totul e copleşitor: culorile vii, amploarea imaginilor, sentimentul că eşti în loc sfânt (aici se adună şi conclavul care desemnează prin vot următorul Papă).
Te simţi mic şi fericit de a fi aici, sub bolta dumnezeiască şi alături de altarul albastru al Judecăţii de Apoi.
Michelangelo, de la a cărui moarte s-au împlinit 450 de ani, a creat din nou, din suferinţă şi trudă, lumea întreagă: sfinţi, apostoli, diavoli, ispite şi cuminţenii ale pământului, bine şi rău la un loc; perfecţiune, măreţie şi dragoste!
Aparatele de fotografiat ţăcăne, uneori se aude un oftat colectiv, un fel de mirare de grup!
A fost singur pe schele Michelangelo!
Acum nu mai e!
Articol scris de Liliana Angheluță